Prea mult ca sa mai ramana macar putin...

“Am putea sa incercam din nou. Au trecut ceva timp si zile imperfecte de cand fiecare a pornit pe drumul sau. Stiu ca tu ai pe altcineva. Dar tu, tu nu m-ai putut uita. O simt. Am auzit. M-ai iubit candva. M-ai iubit asa cum sunt. A fost greu fara tine si am crezut gresit ca pot iubi oricum, nebuneste. Azi da, maine nu, azi sunt liber, maine sunt legat. Pe oricine. Dar nu a fost asa. Vreau sa-ti arat cum sunt acum. M-am schimbat, poate-ar trebui sa afli. Imperfect, la modul absolut. Vorbesc la fel de mult. No vanity, no hard feelings, no offence... Mandria am pierdut-o undeva pe drum, la cel mai prost joc de noroc. Nu pot sa mai mint... Nu spun ca te-am cautat in multe femei. Prin toate pe rand, am incercat doar sa fug de tine. Imi intrai prea mult in inima, in carne, in suflet, in gand... Nu puteam permite asa ceva atunci, imi doream ceva mai mult, mai concret, mai material. Eram poate imatur. Doar un baiat nebun..."

"Oare tu crezi ceea ce ai vrea sa auzi? Crezi ca poti sterge totul cu buretele si sa rescrii povestea la fel ca atunci cand a inceput? Oare cenusa mai ia foc? Oare crezi ca orgoliul, dorul, suferinta si nemiloasa dorinta de razbunare nu transforma in praf orice ai avut mai sfant? Oare crezi ca mi-a fost prea usor fara tine? Crezi ca nu mai tin minte cum ai ales sa rupi in doua destine separate preafrumosul tau vis de iubire? Crezi ca poti sa vii acum ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Tu crezi ca eu mai sunt femeia pe care ai lasat-o plangand si implorand? Crezi ca as putea sa renunt la bratele care m-au strans atunci cand mi-a fost rau ca sa revin la cele care m-au aruncat in el? Crezi ca as putea sa uit bratele spre care mi-am intins toata singuratatea ca sa scap de ea, bratele care m-au facut din nou om?"

“Nu pot da timpul inapoi... As vrea... Asta trebuie sa insemne ceva, ceva mai mult decat sunt eu capabil sa exprim. Nu am stiut atunci ce ai vrut sa spui ca eu pe tine nu o sa te pot uita. Nu ma pricep sa vorbesc frumos, niciodata n-am putut sa fiu tu. Nu crezi ca e pacat sa lasam ultima picatura de iubire sa se scurga doar pentru ca nu stii sa spui un “da”, un “te iert?”

"Nu m-ai ascultat atunci... De ce ai face-o acum? Nu mai pot sa glumesc cu iubirea... Adesea am facut confuzie intre plans si ras, intre lacrimi si fericire, ura crunta si dor nespus. Uneori imi era atat de dor ca imi venea sa te smulg din vise doar ca sa ma imbratisezi si apoi sa te lasi sa pleci la loc. Stiu ce inseamna sa te doara jocul ei sau sa nu-i suporti tacerea. As vrea sa stiu ca o sa afli si tu ce inseamna suferinta asta care te seaca, te suge de ceea ce a mai ramas bun in tine. Poate doar atat as vrea."

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo