Prea mult ca sa mai ramana macar putin...

“Parul tau o sa stea nemangaiat si suvita de par care te deranja noaptea o sa-ti intre in ochi. O sa marai si o sa alungi cu naduf. O sa-ti inghete picioarele caci nimeni nu poate sa ti le incalzeasca ca mine. O sa spui ca ti-e atat de frig ca iti vine sa alergi cu picioarele in zapada ca sa le infierbanti. Iar eu nu o sa fiu acolo sa le incalzesc, iar tu sa dai capul pe spate razand, cu dintii clantanind. Iar la capatul mainii tale nu o sa mai fie mana mea. Nu o sa ramai singura, esti imposibil sa nu te iubeasca cineva. Dar o sa fii nefericita si o sa-ti fie dor sa alergi cu fericirea de mana. Sau... poate ca o sa fii fericita cu altcineva. Dar asta o sa ma doara... mult. Cel mai mult..."

“Dragul meu care mi-ai fost drag, romantic nu ai fost niciodata, iubirea nu ai stiut-o niciodata cu adevarat. Distanta nu iarta, inima nu stie sa lase in pace. Pentru picioarele reci am gasit leacul, fierbinteala unei bai cu aburi. Pentru noptile grele, mi-am gasit trupul care sa ma incalzeasca si mi-am pierdut cuvintele adesea. Cu iubire sau fara, supravietuiesc in continuare. Sunt mii de motive care imi zambesc in fiecare zi si imi amintesc ca am pentru ce sa traiesc. Iarta-ma daca m-am inselat in privinta ta. Sau chiar in privinta mea. Incerc, ma straduiesc din rasputeri sa nu mai fac greseli. Am vrut sa lupt, sa lupt, sa fac tot ce pot pentru a te aduce inapoi, dragul de tine... Dar iarasi am gresit... N-ar fi trebuit..."

"Nu poti sa ma urasti.... Nu ai cum..."

"Nu te-am urat nici atunci. Nu te urasc nici acum. Dar nu-mi mai pasa. A fost totul prea mult, inainte si dupa, nimic atunci cand ar fi trebuit, ca sa mai ramana ceva. Cat de putin"

Dana N.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo