Desi cu maiestrie literara formulat, comentariul publicistei de la Dilema Veche pare sa tradeze o urma de superficialitate a intelegerii rolului aparitiei editoriale de la Polirom.
“Am avut unele indoieli pina sa citesc recentul volum coordonat de Mihaela Miroiu si Otilia Dragomir, <<Nasterea. Istorii traite>> (Polirom, 2010). Mai am si acum citeva, principala fiind aceea ca experienta unica, intima (intr-un grad care da insusi genul proxim al intimitatii), terifianta (caci iti vezi, adesea, moartea cu ochii) devine prin simpla consemnare o istorie comuna. O extraordinar de personala poveste de viata, interesanta doar pentru prieteni si familie. Lucrurile se schimba, poate, daca miza povestitoarei se muta de pe biologie pe expresivitate. Sau daca miza cititorului se afla, de la bun inceput, pe perspectiva sociologica”, scrie Simona Sora, in articolul ei.
Publicista minimalizeaza in prima faza functia relatarilor din cartea "Nasterea.Istorii traite", exprimandu-si anumite retineri. Trebuie sa intelegem insa ca aceste povestiri de familie, intime, private (oricum le-am numi) isi schimba cu desavarsire rolul atunci cand sunt aduse in spatiul public. Iar miza nu este doar una sociologica ci, fara indoiala, ea este una politica.
De ce sa nu se vorbeasca despre aceste fapte de viata? Nu s-ar schimba in mai bine viata femeilor atunci cand auzim rostite, cu voce tare, marturisiri socante despre modul in care sunt tratate femeile gravide in spitalele romanesti? Femei care au luptat pentru drepturile lor au ridicat la rang de lozinca, aceasta afirmatie: “Ceea ce este personal este politic”. Stim foarte bine ca problemele umane, sociale nerostite, nu exista practic pe agenda politica si, de-alungul timpului problemele femeilor au fost tinute in sfera privata, fara ca nimeni sa aiba initiativa sau dorinta de a schimba ceva, invocand acest argument fals, ca ceea ce este privat trebuie sa ramana incuiat.
Iata cateva realitati pe care Simona Sora le considera “povesti de viata interesante doar pentru prieteni si familie”: <<Istoriile femeilor trecute prin maternitatile din Romania contureaza tabloul sinistru al spitalelor - paciente lasate singure, panicate si exasperate, fara sa li se ofere nici cele mai elementare informatii despre ce li se intampla si ce injectii li se fac, paciente care din cauza manevrelor invazive si brutale pierd orice control asupra propriului corp, asistente care se rastesc si dau ordine si nu in ultimul rand medici care introduc, fac, taie, scot, cos, fara sa dea prea multe explicatii. La acestea se adauga umilinta de a da spaga in toate partile pentru a beneficia de atentie, lipsa contactului cu nou nascutul in primele ore de la nastere, cu exceptia catorva clipe imediat dupa aducerea lui pe lume, si interzicerea tatalui de a lua parte la nasterea propriului copil. Exista maternitati in Romania in care in continuare tatii sunt tinuti la distanta, undeva in curtea spitalului, neavand acces nici macar pe culoare>>(relatarea ii apartine Tudorinei Mihai).
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară