Cum ai trait nasterea? Experienta ta poate schimba lumea

In final, chiar si Simona Sora o recunoaste: <<daca citesti azi acest cutremurator dosar de marturii, si locuiesti (inca) in Romania, intelegi imediat ca nasterea unui copil aici este, inainte de orice, o loterie care trebuie musai aranjata din vreme. Istoria Otiliei Dragomir („Stiti ca ati facut un macrozom?“) e, de departe, cea mai infricosatoare dintre ele, o poveste din strafundurile unui lagar bucurestean care se petrece intr-un prezent etern>>.

Si nu ar trebui sa fie asa, nasterea unui copil nu ar trebui sa infricoseze, sa sperie, ci ar trebui sa fie acel moment unic si inaltator din viata femeilor. "Nasterea e o carte cu efect intirziat si oarecum regresiv. Cind tocmai te intrebi <<la ce bun?>> te trezesti amintindu-ti lucruri uitate, vag patetice si strictamente private despre... nastere", scrie Simona Sora, parca sub influenta unui propriu contra-argument fata de pozitia exprimata la inceput. Urmeaza apoi, propria-i relatare despre experienta nasterii:

"Am avut norocul, la fel ca doua-trei povestitoare din acest volum, sa-mi nasc copilul intr-un spital in care teroarea si trocul, umilintele corporale, infantilizarea pacientei erau excluse de un sistem bine reglat. Simteai, desigur (mai ales cind stiai „sistemul“ din interior), cum se strecoara enervarea, autoritarismul, indiferenta printre textele invatate pe de rost, tonul egal si zimbetele musculare ale personalului medical. Faptul ca ele nu degenerau, siguranta ca nu te puteai trezi in situatia de a imparti ciubucuri pe jumatate adormita in sala de preanestezie, ideea ca nu ti se aplica nici o procedura fara a consimti in prealabil – toate acestea nu se datorau naturii umane mai blinde, politetii asumate inteligent sau bunatatii intrinseci a locuitorilor din micul canton catolic unde am avut bafta sa nasc. Lucrurile mergeau mai bine acolo pentru ca ele erau integrate intr-un sistem precis reglat, care, chiar daca nu excludea impostura profesionala, garanta macar aparenta bunelor intentii. Si proteja, oricit de lipsit de importanta ni s-ar parea, demnitatea medicilor si asistentelor prin salarii (cele mai mari din Europa de Vest) care sa le asigure independenta financiara".

Un articol de Iulia Sima

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo