Ana Barbu, consultant în somn și om de televiziune: Toți copiii pot avea nopți foarte bune! Mama epuizată este un mit care trebuie să apună cât de curând

Despre experiența reală a maternității, despre depresia post-partum, despre provocările cu care se confruntă o proaspătă mămică care se întoarce cu bebele acasă, despre cum putem îmbunătăți somnul copiilor noștri (și astfel și somnul și calitatea vieții proprii), ne-a vorbit cu multă deschidere și sinceritate frumoasa Ana Barbu, mămică a unei fetițe de trei ani și jumătate și om de televiziune cu o experiență de 15 ani în fața camerelor de filmat.

Depresia postpartum i-a furat Anei Barbu aproape doi ani din viață. Și nu doar depresia, ci și chinul privării de somn, și astfel a ajuns să dezvolte proiectul dormipuiuledormi.com, devenind consultant în somn. Ana oferă consiliere familiilor pentru a avea parte de un somn de calitate și îi ajută pe micuții cu vârsta între 0-6 ani, dar și pe mămicile lor, să aibă parte de un somn de calitate. Pentru că o mămică odihnită este o mămică care are resursele necesare pentru a face față noului său rol!

 

• Garbo.ro: ⁠ ⁠Ce este rolul unui “consultant în somn”, cu ce te ocupi mai exact?

Ana Barbu: De mai bine de trei ani ajut mămicile să își recapete odihna - https://dormipuiuledormi.com. Somnul copiilor este știință, iar eu le concep anumite programe și procese cu ajutorul cărora cei mici pot ajunge sa doarmă toata noaptea și să nu se mai trezească inutil.

 

• Cum ai simțit această trecere de la meseria de jurnalistă și prezentatoare TV (pentru cei care nu știu deja, ai o carieră frumoasă și solidă în spatele camerelor de filmat), la cea de expert în știința somnului? Te-ai mai întoarce vreodată la prima ta dragoste?

Prima dragoste nu se uita niciodată așa că, da, aștept proiecte frumoase și din această zonă. Nu mi-am luat la revedere total de la televiziune. Am momente in care îmi este dor de adrenalina din fața camerelor de filmat.

Din primavara acestui an îmi voi lua și certificarea de consultant în parenting așa că mai pun ceva la CV.

• Meseria de mămică a venit la pachet și cu o depresie post-partum (și îți mulțumim pe această cale pentru că atragi un semnal de alarmă asupra conștientizării acestei afecțiuni). Cum și-ar putea da seama cei din jur că o proaspătă mămică suferă de depresie? Este dificil pentru mămica în cauză să realizeze la rândul său că ceva se întâmplă cu ea, că este cazul să ceară ajutor?

Depresia post-partum atinge foarte multe femei de la noi din țară. Din păcate, constientizarea în jurul subiectului este una destul de timidă și firavă încă. Tulburările emoționale sunt tratate de către societate și familie într-un mod superficial, etichetate drept “prostii”, iar nașterea unui copil iți pune ștampila clară “acum trebuie sa te concentrezi asupra copilului, nu mai exiști tu”. Aceste afirmații și concepte prezente, cu siguranță, în multe cămine din Romania, inclusiv în familia mea, pun și o mai mare presiune în cârca mamei care poate atinge un apogeu de anxietate fantastic.

Depresia post-partum afectează, conform ultimului studiu în domeniu, 1 din 5 mame. Este o afecțiune care are o simptomatologie vastă de la anxietate generalizată, stări de greață, vomă, dureri de cap până la incapacitatea de a te concentra, frică nejustificată mare, atacuri de panică, dureri în piept, amorțeli  plâns, tristete, agitatie, furie, ruminații. Un consum de energie negativ. Îmi amintesc ca am trăit toate aceste stări zilnic, timp de aproape doi ani, am fost pe ușoară medicamentație psihiatrică și îmi amintesc ca, nu am trăit, ci doar am supraviețuit. Nu vedeam luminița tunelului și asta mă chinuia îngrozitor.

Conectarea cu bebele imediată, o alta presiune stupidă din partea tuturor, nu are cum să vină pe acest teren în care nu poți avea nici grijă de tine măcar, darămite de un copil. Aveam momente în care nu puteam să mă dau jos din pat. Nu aveam puterea niciunei furnici. Eram cufundată într-o oboseală mintală cruntă. O istovire completă, minte și corp. Asta înseamnă depresia. Nu neapărat tristețe.

Stările depresive împreună cu nesomnul m-au transformat într-un zombie mergător și ușor ușor, am început sa caut răspunsuri la problema de somn. Știam că maternitatea nu poate să arate cu nopți nedormite cu lunile. Ceva lipsea. Nu am vrut sa iau privarea de somn ca normalitate și să mă mulțumesc cu ea chiar dacă mulți din jurul meu, inclusiv pediatri sau anumiți doctori îmi cântau în ureche aceleași versuri pe repeat: așa sunt copiii, nu dorm!

Acum pot zice, că după 3 luni, toți copiii pot avea nopți foarte bune, iar mama epuizată este un mit care trebuie sa apună, cât de curând. La noi mama extenuată care sacrifică tot este încă un etalon de mandrie. 

 

• Tu ai reușit să transformi experiența ta cu depresia postpartum și privarea de somn într-una care a ajutat și pe alte mămici să traverseze cu bine această situație. De unde această putere și dorința de a-i ajuta și pe ceilalți?

Cum ziceam, am început să caut răspunsuri, am dat de consultanți străini din domeniu și am învățat că somnul este știință și are rezolvare. Și am reușit la un an să o fac pe fetița mea, Lara, să doarmă toată noaptea în patul ei. A fost o salvare pentru mine, în două luni după ce am reușit sa îmi încarc bateriile, am fost alt om. Și abia atunci am reușit să îmi văd mai bine copilul. Apoi am început sa promovez în mediul online povestea mea, ulterior au venit o avalanșă de întrebări de la mămici și cereri de ajutor. M-am gândit că aș dori sa le ajut pe toate într-un mod profesionist așa că am aplicat pentru o certificare în domeniu la INSTITUTE OF PEDIATRIC SLEEP AND PARENTING. Jobul m-a găsit pe mine, nu eu pe el.

 

• Cât de dificil este să fii și mamă, să ai responsabilitatea îngrijirii unei alte persoane, și în același timp să îți găsești timp și pentru a avea grijă de tine în timpul depresiei postnatale?

Realist vorbind nu ai cum să le faci pe toate bine: să nu te odihnești, să speli, să calci, să îl distrezi pe copil, să îl scoți la plimbare, să îi prepari mâncarea, să strângi prin casă și să ramai întreagă la cap. Mereu zic “lăsați-vă ajutate” și căutați soluții de somn. Dacă paharul este gol, de unde să mai torni orice altceva din el? Văd deseori în consultații că mamele sunt atât de obosite încât nu mai au energie să îi scoată pe cei mici nici afară, darămite să le umple paharul emoțional cu joacă, veselie si multă atenție.

Cum să le ceri să nu îl lase pe copii în fața desenelor când sunt cu deficit mare de somn și abia apucă haotic să pună legume la fiert sau să dea cu aspiratorul? Pană la etichetarea mămicilor si arătat cu degetul trebuie sa le punem la dispoziție resurse și unelte care să le ajute concret și real. Însă societatea le dă în cap: nu le pregătește și nu le dezvăluie greul maternității și ce presupune exact un copil, medicii pediatri le confirmă că este normal sa nu doarmă, consultanții în alăptare să alăpteze pană nu mai pot (multe ajung să deteste și alăptarea din cauza epuizării), anumite mămici influencerite le arată că perfecțiunea exista (văd corpuri perfecte după naștere și iubire nemărginită - aici există fake mult), iar vocea colectivă “să reziste că așa sunt valoroase și așa se cade de generații întregi”. Sloganul “mama rezistă” este cea mai periculoasă lozincă pe care am tot văzut-o în social media. Un adevărat pericol. Mama nu are cum să fie WONDERMAN. Da, poate că va reuși sa facă toate treburile casnice perfect, dar îl va neglija pe copil sau îsi va exprima furia asupra acestuia. Mărturie stau cazurile de violentă domestică din țara noastră. Suntem fruntași. Un alt pericol este și concediul de maternitate de doi ani care izolează mama și așa ajung multe să se identifice cu copilul și să se frustreze pe alte planuri.

 

• Din experiența ta de consultant în somn, care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții atunci când vine vorba de rutina de somn a copiilor lor? Cum ar trebui, în calitate de părinți, să le evităm totuși și să îmbunătățim procesul de adormire a copilului? 

Primele trei luni pot fi dificile, mai ales dacă bebe are colici pentru că va dormi doar pe mama și va plânge mult. Una din cele mai dese greseli pe care le văd este că cei mici nu sunt scoși afară la aer și sunt stimulați prea puțin. Că nu sunt puși la salteluță și că nu au posibilitatea să își miște corpul. Apoi că sunt lăsați sa doarmă prea mult ziua, că nu se cunoaște importanța unei rutine. Multe greșeli. Te trezești cu bebe acasă din spital și nu știi ce trebuie sa faci cu el. Nu îți zice nimeni că la început trebuie sa fie înfășați și că pe viitor dacă nu asociază patul lor cu somnul… nu vor mai vrea sa doarmă acolo. Iar tu ajungi să te epuizezi că nu vei putea sta întinsă 24 din 24 cu un copil pe tine. Mai este și greșeala clasică cu legănatul. Că se leagănă copiii la somn și mulți se trezesc apoi non stop pe timp de noapte pentru că vor sa fie legănați. Am mame care leagănă în pernă un copil toată noaptea, din oră în oră. Și așa ajung multi copii bruscați și certați. Pentru că… de unde să mai ai resurse? De unde? Realist vorbind?!

• Dacă decidem să schimbăm rutina de somn a copilului, care sunt cele mai importante aspecte de care ar trebui să ținem cont în acest sens?

Un mediu de somn care induce relaxare copilului este să fie întuneric la somnuri și să audă zgomote albe de fundal. Multă relaxare, predictibilitate, citit după vârsta de 8-9 luni, conectare, aer și natură ziua. Apoi încurajarea adormirii independente și dozarea somnului normei de somn. Programul nu poate fi, de cele mai multe ori, intuit de mame și așa ajung in cercuri vicioase cu odihna. Iar aici intervin eu. Trezirile din oră în oră sunt mereu asociate cu un program diurn incorect.

 

• Care este ora ideală la care ar trebui să îi adormim pe cei mici în funcție de vârstă (0-6 ani) și de câte ore de somn ar avea nevoie un copil în perioada de creștere 0-6 ani?

Ora ideală pentru primele luni poate fi ceva mai târziu, în jur de 21/22, apoi poate scădea puțin. Cred că orele 20.00-21.00, dar sunt și copii care adoră să doarmă de la 19, așa funcționează ei cel mai bine. După un an, copiii au în medie nevoie de 1,5-2 h de somn ziua, iar în jurul vârstei de 3-4 ani se poate renunța la somnul de prânz dacă copilul ajunge să se culce foarte târziu, spre 23.00. Până pe la 4/5 ani, necesarul de somn noaptea este între 9.30-11 ore. Nu ar trebui sa scadă sub acest prag.

 

• Care sunt beneficiile unui somn bun pentru un copil? Cum ne dăm seama că orele de somn ale copilului nostru îi sunt suficiente?

Copilul trebuie sa doarmă noaptea minimum 10 ore, bineînțeles fără treziri frecvente, în special până la 2 ani.  Ziua nu contează atât de tare. Somnul reparator este noaptea, între 21-24 când se secretă hormonii de creștere. Un somn fragmentat înseamnă consum de energie mare, probleme de atenție, hiperactivitate, un corp inundat de cortizol (hormonul stresului), lipsa răbdarii, hiperactivitate și o reglare a emoțiilor deficitară. Pentru viitor... probleme de atenție la scoală si rezultate slabe, tantrumuri, nervozitate, agitație, iritabilitate.

 

• Când este momentul cel mai potrivit pentru a face tranziția de la pătuțul pentru bebeluș la patul de copii?

In jurul vârstei de 2,5 ani se poate face transferul la un pătuț normal, tip Montessori. Mai devreme nu recomand. Însă după 17 luni se poate pune floor bed copiilor care sunt dornici de explorare.

 

• La ce visează Ana, femeia? Care sunt acele lucruri care îi bucură sufletul, ce planuri are pentru ea însăși?

O întrebare de care are nevoie fiecare femeie, mai ales mămicile :). Îmi place să călătoresc, să fac sport, masaj și să am timpul meu liber de stat degeaba. Simplu și la obiect.

---

---