IN ACEST ARTICOL:
Pana acum doua saptamani as fi putut afirma cu mana pe inima ca sunt cea mai norocoasa femeie din lume.
De atunci nu mai dorm noaptea, insirandu-mi intrebari in cap si rascolindu-mi grijile. Ziua trec prin acea camera precum un criminal intors la locul faptei si verific cu privirea iar si iar daca nu am lasat vreo urma a pacatului meu. Daca incepe sa se laude de fata cu fiica mea cu marea lui realizare? Daca va afla sotul meu? Daca ma va parasi? Daca fiica mea nu imi va mai vorbi vreodata? Si intr-un final... cum a fost posibil ca un pustan abia iesit din pubertate sa ma satisfaca asa cum sotul meu nu a facut-o niciodata?

Stiu ca voi fi pusa la zid prin comentariile voastre fiindca si eu am fost in repetate randuri rautacioasa citind povestile altor femei... pana cand am patit-o si eu. Dar am simtit nevoia sa spun cuiva, sa ma confesez, sa ma spovedesc (iar de preotul nostru mi-e rusine ca imi cunoaste toata familia) si, poate, eu sper, sa primesc un sfat fiindca sunt disperata, nu mai pot trai asa!

Amalia

Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri