Pana acum doua saptamani as fi putut afirma cu mana pe inima ca sunt cea mai norocoasa femeie din lume.
De atunci nu mai dorm noaptea, insirandu-mi intrebari in cap si rascolindu-mi grijile. Ziua trec prin acea camera precum un criminal intors la locul faptei si verific cu privirea iar si iar daca nu am lasat vreo urma a pacatului meu. Daca incepe sa se laude de fata cu fiica mea cu marea lui realizare? Daca va afla sotul meu? Daca ma va parasi? Daca fiica mea nu imi va mai vorbi vreodata? Si intr-un final... cum a fost posibil ca un pustan abia iesit din pubertate sa ma satisfaca asa cum sotul meu nu a facut-o niciodata?
Stiu ca voi fi pusa la zid prin comentariile voastre fiindca si eu am fost in repetate randuri rautacioasa citind povestile altor femei... pana cand am patit-o si eu. Dar am simtit nevoia sa spun cuiva, sa ma confesez, sa ma spovedesc (iar de preotul nostru mi-e rusine ca imi cunoaste toata familia) si, poate, eu sper, sa primesc un sfat fiindca sunt disperata, nu mai pot trai asa!
Amalia
Garbo
Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09
Garbo - Arta de a trăi frumos!
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural