Relatia cu un barbat mai tanar

Am 36 de ani, sunt necasatorita si nu am copii. Pana acum ceva timp era foarte multumita cu acest stil de viata. De altfel, ma consideram sortita sa fiu singura ma mandream cu acest statut, de femeie independenta si libera.

Banuiesc ca mi-am ales singura acest stil de viata fiindca de-a lungul timpului am avut mai multe relatii cu diferiti barbati care m-au iubit, si-au dorit sa ne casatorim. Eu am refuzat. Deseori m-am distrat pe seama barbatilor, ma consideram un fel de femeie fatala, imposibil de domesticit.

Intotdeauna am considerat ca mai am ceva de facut, ca mai vreau sa ma distrez, sa fiu libera de orice fel de obligatie sentimentala. Si am fost. Dar acum m-am saturat. Vreau altceva. Vreau stabilitate, vreau dragoste, vreau copii pana nu devine prea tarziu. Se pare ca m-au ajuns acum toate blestemele fostilor mei iubiti fiindca nu reusesc sa mai gasesc asa ceva acum. In jurul meu nu mai exista decat barbati insurati sau barbati care nu sunt insurati tocmai pentru ca nimeni nu i-ar vrea. Desigur, chiar daca sunt insurati sau au relatii serioase sunt toti la fel: ar cauta pretutindeni o aventura. Tocmai din acest motiv mi-am spus ca nu vreau niciodata sa imi dedic intreaga viata unui barbat: fiindca nu vreau si nu pot sa accept sa fiu inselata de catre persoana careia i-am oferit totul. Sunt foarte orgolioasa. Nu pot uita, nu pot ierta. Asadar prefer sa lovesc inainte sa fiu lovita si sa ofer barbatilor exact ceea ce merita: lipsa de respect. Pana cand…

Am cunoscut in urma cu cateva luni un barbat mai tanar. Mult mai tanar. Cu 15 ani mai mic decat mine. Initial m-am gandit ca va fi doar o alta aventura, ca nu are cum sa dauneze putina diversitate. E un barbat foarte atragator, inteligent, iar… sexul e fantastic! In timp, chiar daca eu nu m-am gandit niciodata ca aceasta relatie ar putea evolua in una serioasa, a devenit asa ceva: o relatie in toate puterea cuvantului. Ma intelege, ma asculta, ma sfatuieste si ma iubeste. Imi jura ca nu ma va insela nicicand si il cred fiindca el vede in mine totul, ma idolizeaza. Si sun flatata, recunosc. Si ma indragostesc pe zi ce trece de dragostea lui. Ce isi poate dori mai mult o femeie?

Sunt constienta ca e inca foarte tanar. Dar nici eu nu sunt batrana. Am timp pentru el si pentru mine. Si ce daca e inca student, iar eu am terminat demult facultatea? Daca eu lucrez si el nu? Oricum barbatii nu se maturizeaza niciodata, iar al meu este mai matur decat majoritatea. In plus ma iubeste si nu cred ca ar fi vreodata capabil sa ma insele. Spun asta, cred eu, in calitate de cunoscatoare, fiindca citesc barbati numai din priviri. Nu este o lauda, ci un fapt: am un anumit talent, sau poate este produsul experientei.

---

---