Tu cum ii explici copilului tau Comunismul? Artistul Stefan Constantinescu transforma trecutul in poveste

In Romania, cartea a primit de asemenea numeroase aplauze, inca din momentul aparitiei (2008) si se mai gaseste in reteaua de librarii Carturesti. Dar mai mult decat sa cautati cartea in librarie, ar fi interesant sa mergeti si sa vedeti instalatia lui Constantinescu, impreuna cu cei mici, ca forma de introducere a acestora in lumea artelor. Artistul considera de asemenea ca este important ca baietii sai sa faca parte din aceasta lume.

“Da, eu i-am incurajat sa faca arte, sa faca ce vor ei. Dar pe partea asta a procesului artistic am incercat sa ii determin sa faca parte din ea si intr-un fel sa ia parte la munca mea si de fiecare data cand am putut, i-am luat cu mine. La Bienala de la Venetia au venit, sau la expozitii pe care le-am avut acasa”, spune artistul.

Citeste un interviu mai amplu cu artistul Stefan Constantinescu pe 9am.ro.

"La Bienala de la Bucuresti, la Institutul de cercetari Politice este instalatia mea. Sunt expuse 7 panze care fac parte din seria care se numeste “Un albastru infinit”, insotite de 7 comentarii ale unui autor imaginar care imi critica lucrarea. Asta face trimitere la o experienta personala, o istorie care s-a intamplat in ’87 cand faceam armata si cand la Casa Centrala a Armatei, am facut parte dintr-o echipa care picta scene instorice. In momentul asta mai exista lucrarile, jos la subsolul Casei Centrale a Armatei. Lucrarile incepeau cu Burebista si se terminau cu realizarile lui Nicolae Ceausescu. Tin minte ca atunci chestia asta era condusa de generalul Ilie Ceausescu, care era fratele Dictatorului. El era comandatarul acestei lucrari si atunci, el venea sa ne controleze. Si avea tot felul de comentarii care erau pana la urma destul de absurde. In primul rand nu aveai voie sa folosesti verde, pentru ca era culoarea legionarilor. Nu aveai voie sa folosesti negrul pentru ca simboliza moartea. Eu am vrut sa fac o referinta la momentul ala si mi-am auto-criticat lucrarile, imaginandu-mi ca cineva le face, in maniera in care erau facute atunci si ca altcineva le critica, in maniera in care erau criticate atunci". Amintirea Comunismului este deci, foarte intensa...

---

---