Sarut mana, mamica mea draga!

M-a certat crunt cand am crezut ca sunt buricul pamantuui si pot face cate'n luna si'n stele, fara a-mi interzice insa fructul oprit!

M-a urmarit din prima zi si m-a cizelat precum un sculptor statuia, dupa fata si asemanarea lui!

Am condamnat-o cand m-a trimis singura la liceu, singura la facultate, departe de casa, cand m-a trimis in camin sau in tabare, dar am iubit-o cand am fost laudata, mandra de mine, apreciata si data ca exemplu de echilibru si valoare!

Am condamnat-o ca nu mi-a cumparat masina, ca alte mame, dar am iubit-o cand mi-am cumparat prima masina si am iesit “la o tura”.

Am plans ca nu mi-a oferit cel mai mare confort material, dar am iubit-o cand mi-am cumparat casa si mi-am personalizat-o cu banii mei.

Am suferit enorm cand m-a lasat sa ma descurc singura dar am iubit-o cand mi-am adus aminte de sfaturile ei si le-am pus in practica cu succes!

Am crezut ca mor de ciuda cand mi-a spus ca, nu numai ca nu-mi da meditatii, dar nu-mi plateste nici studiile, daca nu invat!

Am vrut sa nu ma mai intorc acasa dupa ce am auzit ca locurile se dau numai pe "pile" si am iubit-o enorm cand am aflat ca nu-i chiar asa!

Am crezut ca glumeste cand mi-a spus ca mainile sunt facute sa muncesti, picioarele sa mergi si gura sa si vorbesti, nu numai sa mananci si vede ca ale mele functioneaza foarte bine!

Am vrut sa ma revolt, cand mi-a spus ca nu-mi va da niciodata bani de tigari!

Am vrut sa intru in pamant de rusine cand am dezamagit-o cu prima restanta!
M-a inteles cand mi-am facut primul (si singurul) tatuaj! Al doilea cercel!

Am inteles-o si am apreciat-o pentru tot ceea ce a facut pentru mine, pentru ca am ajuns la maturitatea de a discerne raul de bine!

Plangand, dupa o despartire, am inteles ca este langa mine si-mi intelege dragostea adolescentina si ca stie exact ce simt pentru ca ea a fost ca mine!

Cand mi-a spus ca pe orice diploma este scris numele meu, nu al ei, nu am vazut decat o foaie de hartie!

Cand mi-a spus ca daca nu voi avea o slujba buna, pot vinde portocale in piata, sau haine in bazar, ca si asta tot munca se numeste!

Of, cat am mai suferit cand a trebuit sa plec un an si vorbeam la telefon doar o data pe saptamana! Dar ce mandra m-am intors cu cadouri!

Si multe multe alte intelepte actiuni pe care le-a intreprins spre binele meu si pe care, in acel moment le vedeam ca rautati sau nedreptati!

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo