Mama vitrega

A venit apoi si primul weekend cu copiii. I-am asteptat cu jucarii noi si mancare calda. Lor nu le-au placut "surprizele", si-au facut de lucru in schimb cu toate cosmeticele mele pe care le-au distrus cat aranjam eu masa. Au facut "mancarica". Cremele mele, fardurile, rujurile, toate pisate si amestecate in chiuveta de la baie. Imi venea sa plang. Am inghitit in sec si n-am spus nimic. Mai ales ca "ingerasii" n-au uitat sa mentioneze ca "mami nu se supara" cand ei se joaca asa.

Asa e fiecare weekend de atunci. Tot timpul fac nazuri la mancare, tot timpul sparg sau strica ceva (fara exceptie un ceva al meu, la care obligatoriu tin mult). Intotdeauna se plang de cadouri, vesnic comenteaza legat de ce fac eu, niciodata nu le convine nimic.

Acum o saptamana l-au intrebat pe "tati" de ce sta Maria tot timpul de vorba cu "domnul acela care vine pe la noi". Lui "tati" i s-au marit pupilele si nu sunt sigura ca l-am convins suficient ca am vorbit cu un inginer pentru a ne schimba centrala de apartament. Auzi ce le-a trecut prin cap! Daca aveam amant il aduceam acasa de fata cu ei?

De fata cu sotul meu sunt fantastic de cuminti. Cum intoarce el spatele fac o nazbatie. Cand nu sunt eu de fata tot timpul ii spun un ceva: ca mama face mai bine decat mine, ca eu am facut nu stiu ce treaba rea, ca ii cert (si niciodata nu le-am facut ceva rau, n-am tipat, nu i-am certat).

Probabil ca in mintea lor isi imagineaza ca eu le-am despartit parintii, ca sunt rea, ca sunt mama vitrega din povesti. Dar eu ce vina am?

Va rog sa ma credeti ca nu traiesc decat 5 zile pe saptamana, sau mai bine spus 4 fiindca incepand de vineri imi vine sa-mi iau campii la gandul ca se aproapie weekend-ul si incep iar certurile si supararile. Ce sa le fac sa ii determin sa ma accepte? Nu mai suport sa traiesc asa. Plus ca nu-i pot spune nimic sotului meu fiindca sunt lumina ochilor lui si i-ar fi de neconceput ca pot fi atat de veninosi!

Maria"

---

---