De la capat…
Astazi situatia e mai rea ca oricand. Andrei a implinit opt ani. Plange cand ne certam, ma intreaba unde e tata cand "tata" intarzie mult peste miezul noptii. Sotul meu nu mai e sotul meu… si devine pe zi ce trece un tata din ce in ce mai absent. Andrei se simte ignorat, sufera, ma intreaba de ce alti tati sunt altfel. Tac si nu stiu ce sa raspund. Cand vorbesc cu El, cand ii spun ca in scurt timp, daca lucrurile vor continua asa, voi pleca, imi spune sa raman, ma asigura ca se va schimba, imi jura ca totul va fi bine. "Minunea" dureaza doar pentru cateva zile. Apoi totul reintra pe un fagas dramatic care insa a devenit unul "normal".
Nu stiu ce voi face. Nu vreau sa imi cresc copilul cu un tata care ii face mai mult rau decat bine. Stiu insa ca mi s-ar rupe sufletul daca as destrama printr-un divort aceasta familie. Ma intreb insa de multe ori… mai am o familie?
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural