Te am si te mai vreau...

L-am cunoscut intamplator, de fapt el m-a abordat cu o intrebare. I-a placut zambetul meu, mi-a spus-o chiar atunci, iar mie mi-a placut el, atat cat putea transmite printr-o imagine, cuvinte, limbaj nonverbal. Si nu am intuit o clipa ce sentimente aveam sa cunosc langa el...

Da, a pastrat si acum privirea aia dulce care ma determina sa uit de orice grija atat timp cat sunt langa el si imbratiasarea calda sub care tresar de fiecare data ca pentru prima oara... Cum este posibil nu stiu sa-i spun, dar imi pasa atat de mult si vreau sa-i fie bine.

Inca nu stiu sa ii arata ca il iubesc. Da, IL IUBESC, stiu, sunt cuvinte mari, dar ce altceva ar putea fi? Ma gandesc mereu la el, uneori chiar am emotii cand fac o mica schimbare a look-ului meu fiindca vreau sa ii placa si lui, nu ma pot abtine sa nu il alint in fiecare zi cu ceva si totodata sa ma comport ca si cum inca mai suntem la stadiul de flirt, sa il ametesc usor cu vorbele, sub un zambet strengaret. Stiu ca si lui ii place...

Dar se intampla mereu ceva cu mine... Il tin in brate si totusi as vrea mai mult, as vrea cumva sa ma impart in doua si cu o jumatate sa patrund in sufletul lui si sa ma poarte mereu cu el, fiindca imi e dor... Imi e dor de el cand pleaca in interes de serviciu, imi e dor cand petrece cu prietenii in seara lor saptamanala si orice ocupatie as gasi nu il inlocuieste. Imi e dor de el in toata ziua mea de lucru...

Mi-e dor sa-i simt atingerea chiar si cand e langa mine si isi gasesti diverse ocupatii si mi-e dor sa ii acaparez intreaga atentie cand lucreaza la laptop concentrat pe problemele lui, desi sunt langa el...

Imi e dor sa-mi spuna ca sunt frumoasa si uneori ma tem ca va veni vremea cand nu voi mai fi...

Il vreau chiar de stiu ca il am, il vreau mai mult, il vreau cu o siguranta, sub un juramant sacru al cerurilor, sa stiu ca langa mine va ramane. Il vreau sa-mi ierte greselile, sa ma sustina cand sunt slaba si sa faca din mine o femeie fericita, sa-mi fie tata copiilor mei si mos care sa ma tina de mana cand genunchii cu greu ma vor mai ajuta sa merg... Il vreau sa ma admire si aprecieze asa cum o fac si eu fata de el.

Iubesc ciudat, insotita de sentimentul insaturatiei, nu ma mai satur sa il aud, sa-l vad, sa-l simt, sa ii vorbesc, sa il ating, sa-l dojensesc, sa-l caut... Nu ma mai satur de privirile lui, de zambetul lui, de imbratisari si sarutari, de nopti calde in care ma simt cel mai fericit om din lume. Da, sunt sigura ca sunt...

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo