"Tin foarte mult la tine, dar nu vom fi niciodata un cuplu!"

Auzisem ca pe internet poti accesa diverse site-ri unde iti poti face prieteni si ca unii chiar au intalnit "sufletul pereche"... Iata-ma navigand cu fervoare in cautarea "necunoscutului". Pierdeam nopti dialogand pe chat, facandu-mi prieteni si prietene. Cautam si cautam, dar nici vorba de sufletul acela! Numai ca eu aveam speranta ca-l voi gasi... Asa l-am intalnit pe "G" cu care am pornit de la inceput un dialog subiectiv... Simteam plutind in "eter" o atractie inexplicabila! I-am povestit despre mine si de divortul meu. Da... si el era dupa o asemenea experienta si suferea pentru faptul ca alegerea nu fusese tocmai fericita, ca dupa ce s-au despartit ea s-a recasatorit, dar ca el inca o mai iubea... Imi spunea toate astea cu o sinceritate debordanta, ca si cum eu as fi fost fiinta aceea care-l intelege perfect si careia i se poate destainui fara rezerve, ceea ce a si facut! Erau dialoguri pline de nuante si de subtilitati care ma "adanceau" in convingerea ca el este barbatul pe care-l cautam. Am inceput sa ma implic in dialog si sa incerc sa-l "consolez"... Ii ceream sa-mi trimita o fotografie cu el, dar el amana sub pretextul ca nu are una recenta sau ca nu e fotogenic...

Ma tinea in tensiune, dar imi placea caci imi dadea fiori si-mi umplea inima de speranta ca intr-o buna zi ne vom recunoaste... Il vedeam deja "frumos" dupa cum rezonau vorbele lui pline de intelesuri. Pe de-alta parte si el imi intelegea modul de-a gandi, imi oferea sprijinul moral sau ma incuraja in anumite momente. Era intruchiparea bunatatii si-a sensibilitatii... Ce mai... era barbatul "virtual" mult visat! Dar ce pacat ca era "virtual"... Toate astea s-au petrecut timp de cateva luni. La un moment dat a disparut... Am asteptat in zadar sa-i vad nick-ul online. Am intrat in panica! Am inceput sa sufar cumplit si eram pe zi ce trece mai demoralizata. Intrebam prietenii virtuali cu care discutam diverse teme ca si cum am fi fost asezati la o masa rotunda in fata unei cafele, daca l-au "vazut" si toti se mirau ca si mine ca lipsea de la mica noastra "barfa"... Incepusem deja sa ma lamentez... Mi-am dat seama ca ma indragostisem de un necunoscut... Ce era de facut? Unuia dintre prietenii de pe net i-a venit o idee "geniala": "Ce-ar fi sa ne intalnim la o bere in oras cu totii?" Toti am subscris! Am stabilit ora de intalnire si clubul. Iata-ne pe toti pentru prima oara fata in fata. Eram 10 "nick"-uri de pe net gata sa se "desconspire" la o "barfa" reala si nu virtuala! Aveam consemnul nostru pentru recunoastere. Entuziasti si usor emotionati, ne-am manifestat zgomotos placerea de-a fi impreuna la propriu si am petrecut cateva ore spunand glume si razand din toata inima. Am dansat si ne-am simtit extraordinar! Spre sfarsitul serii unul dintre prieteni ne spune ca data viitoare ne vom intalni la un alt club si ca suntem invitatii lui "G". Iar eu care-mi facusemm atatea ganduri... am crezut ca iau foc de-atata emotie... M-am recules cum am putut si am incercat sa-mi ascund fata de privirile vesele ale celorlalti. Chiar am ingaimat doua vorbe stupide de genul "Ce onoare..." Eram emotionata si nerabdatoare sa-l vad, in sfarsit urma sa-l cunosc! Doamne, ce fericita eram! Uitasem si de lunga lui absenta fara niciun mesaj sau explicatie caci mi se parea firesc sa-i acord circumstante atenuante fie si numai pentru faptul ca intre noi nu fusesera promisiuni, ci numai dialoguri lungi pe care le asteptam seara de seara cand veneam acasa. Abia daca mancam ceva la repezeala, imi faceam repede un dus si ma asezam in fata computerului... Era o nebunie, dar era un sentiment extraordinar de placut, acela ca exista "cineva" drag acolo in eter care ma asteapta sa-i spun "buna seara"! Au trecut doua saptamani... Intre timp am restabilit legatura cu "G" si ne-am continuat dialogul online. A sosit si ziua mult visata! Nu stiam cu ce sa ma imbrac. Nu vroiam sa par nici prea eleganta dar nici prea sport... Am reusit sa gasesc o combinatie si am plecat din casa cu inima ticaind... Deja eram indragostita si-mi impuneam sa ma controlez, ca sa nu ma dau de gol... Am ajuns! Unul dintre prietenii comuni ne asteptau pe mine si inca doua fete din grup la intrarea in club. Ni s-a spus ca "G" ne asteapta la masa rezervata... Ok! Aceeasi senzatie... simteam ca iau foc dar zambeam prosteste si dadeam din cap ca o papusa stricata, crezand ca asa poate nu se observa... Aiurea! Toti se faceau ca nu vad si zambeau condescendent privind in alta parte. Am intrat in sfarsit in club! Am ramas special ultima ca sa-mi pot lua un ragaz si sa-mi revin un pic... La o masa retrasa, intr-un colt al clubului luminat discret de cateva aplice, am zarit un tip inalt si subtirel imbracat in blugi... Nu-i vedeam fata, dar banuiam... S-au facut prezentarile! Am intins mana catre barbatul din fata mea si am simtit clar si fara emotii exaltate ca mana lui a tresarit la atingerea mainii mele! Ne-am privit in ochi si am zambit ca si cum ne cunosteam de-o viata: "Eu sunt G..." mi-a spus el. "Da, stiu!" am spus eu!

---

---