"Tin foarte mult la tine, dar nu vom fi niciodata un cuplu!"

Am visat si am sperat toata viata! De fapt asta m-a intarit si m-a facut sa merg mai departe ori de cate ori mi-a fost greu; si nu o data am "murit... si-am inviat!" Acum insa, am fost mai copil decat oricand! De ce? Pentru ca am in anul acela am dorit enorm si chiar am crezut ca Mos Craciun mi-l va aduce in dar pe iubitul meu... Hmmm! Un iubit pe care l-am "poleit" eu cu tot ce-i trebuie, l-am idealizat si l-am transformat intr-un "chip"... un chip pe care ma asteptam sa-l gasesc sub brad in dimineaza lui Craciun...

Au urmat 5 ani in care eu am iubit si am sperat... iar el a devenit din ce in ce mai interiorizat si mai dornic de singuratate... Cateva luni am locuit impreuna dar a fost un fiasco! Ne-am despartit o perioada, dupa care am reluat relatia dar ne intalneam rar, el avand probleme de serviciu, deplasari si vizite de facut la parinti... N-am petrecut nici o sarbatoare impreuna ! Cati ani de "prietenie", atatea ajunuri de Craciun si de An Nou petrecute separat... Ma intrebam daca nu cumva ma minte si este inca insurat... Nu, nici pomeneala! Vroia numai sa fie liber si mai ales... singur! Evita sa-mi cunoasca familia sau sa participe la petreceri si aniversari alaturi de mine. N-am iesit impreuna decat rareori si intotdeauna in locuri retrase... Am facut tot ce-a fost posibil ca sa fie linistit, multumit si fericit, dar dupa atatia ani nu am primit decat atat: "Tin foarte mult la tine, dar nu vom fi niciodata un cuplu!" "De ce?" l-am intrebat? "Pentru ca eu inca imi iubesc fosta sotie"!

Belami

---

---