Un parinte singur, un parinte 'egoist'?

Tematica aceastei discutii este poate bine-venita, fiindca de multe ori am auzit parinti (mai ales mame) care spun ca, desi relatia lor de cuplu nu mai functioneaza, prefera sa continue aceasta relatie, spre “binele copilului”.

Este oare vorba despre o frica nejustificata de ceea ce altii numesc “egoism”? In cazul acesta este ok sa continui intr-o formula in care exista ambii parinti, avand in vedere riscurile unei atmosfere de familie nu chiar ajutatoare pentru dezvoltarea celui mic? Sau e mai bine sa iti iei viata pe cont propriu si sa iti cresti copilul, cum poti si cum crezi tu ca este cel mai bine? Sunt de asemenea si mame care aleg din start sa aiba un copil si sa il creasca singure… Dar ca aceste mame singure, exista de asemenea si foarte multi tati singuri.

Sunt parinti care, din cauza intamplarilor din viata lor sau pentru ca asa au ales, sunt nevoiti sa faca fata provocarilor de a-si creste copiii fara ajutorul unui partener de viata. Cum sa faci fata tuturor cerintelor familiare, pe care trebuie sa le gestionezi doar tu? Uneori, acesti parinti au in grija chiar doi sau trei copii. Cum reusesti sa iei cele mai bune decizii educative? Si cum faci fata cheltuielilor, cu un buget mult mai mic, in comparatie cu cel al unei familii cu doi parinti?

Daca este deja dificil pentru noi femeile sa impacam viata de familie cu cea de la serviciu, totul se complica atunci cand ajungem sa avem doar in grija noastra, pe cei mici. Daca te confrunti cu aceasta situatie, tu cum faci fata problemelor zilnice ale unui parinte singur?

Foto front, main si interior articol: Shutterstock

I. S.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo