Viata, o calatorie...

In randurile ce urmeaza, voi prezenta pe scurt o poveste cat se poate de reala. Exista pentru fiecare dintre noi cate o poveste de viata, cu intamplari care ne-au bucurat, dar si cu altele care ne-au
intristat.

Am invatat mult din suferinta. Am invatat ca fiecare zi este o noua provocare cu viata, cu tine, cu ceilalti. In fiecare zi mai adaugam un rand in cartea vietii. Suntem impreuna de 35 de ani, am pornit intr-o calatorie de viata mana in mana, iar in acea calatorie Dumnezeu ne-a dat ca binecuvantare 5 fete. Le-am fost pe rand mama, educatoare, pedagog. Le-am invatat sa scrie, iar ele m-au invatat sa ma joc. Le-am invatat sa cante, iar ele m-au invatat sa ma bucur de ceea ce am. Am plans si am ras cu ele. Credinta lor m-a invatat sa lupt chiar cu mine insami si sa nu accept a fi ingenucheata de suferinta, boala si greutati.

Am inteles ca viata unui om este o competitie. Am trecut prin rai si iad, prin foc si para. A fost bine, a fost rau, am gresit si am iertat. Necazurile, greutatile, lipsurile si boala nu m-au speriat, ci dimpotriva. M-au intarit si m-au determinat sa capat mai multa incredere in fortele proprii. Ele m-au invatat sa ma lupt cu mine pentru a fi alaturi de cele mai dragi fiinte mie si sa le dau putere din puterea mea.

De la fiica mea cea mare am o nepotica. Pe data de 1.02.2011, va implini frumoasa varsta de 8 anisori. Este o frumoasa fetita cu dizabilitati, cu handicap grav -"Tetrapareza Spastica". Nu vorbeste, nu merge, nu sta in sezut, mananca cu dificultate. In luna noiembrie 2010, a fost programata la o clinica din Germania pentru o interventie chirurgicala, cu sanse foarte mari de vindecare.

Ce poate fi mai tragic decat durerea unei bunici in momentul in care isi vede nepotica plina de suferinta, extrem de chinuita? Ce poate fi mai inuman decat sa te uiti la propriul copil, o fetita frumoasa care se uita in ochii tai ca sa-i intelegi tristetea? Oana este tintuita in scaunul cu rotile. Clipele minunate si lipsite de griji ale copilariei s-au transformat pentru acest mic suflet intr-un adevarat calvar si intr-o durere sfasietoare. Activitatile scolare, jocurile si bucuriile sale au fost inlocuite cu drumuri nesfarsite spre medici si spitale, cu tratamente, cu lacrimi si suferinta. In timp ce unii copii spun "MAMA", pentru acest inger exista mama care lupta din rasputeri. Iar bunica a umblat descheiata la suflet, pe strazi aurite de soare. Am mers prin viscole si ploi, ducand cu mine un singur gand: sa-i strang bani pentru operatie.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo