Cat de mult esti dispusa sa tolerezi minciuna intr-o relatie?

As putea discuta la infinit despre minciuna intr-o relatie si sunt sigura ca tot nu as ajunge la o concluzie viabila. Cu totii strigam sus si tare ca suntem adeptele adevarului, dar putine dintre noi il respectam. Am iubit o persoana enorm de mult, o iubesc la fel sau poate chiar mai profund, dar intr-un moment de slabiciune pe care l-am regretat enorm ulterior, am inselat-o. O singura data si fara sa fi simtit ceva pentru acel altcineva. Dupa care am revenit la viata mea. Am mintit. Am ascuns adevarul... atat cat am putut. Nu mai putea convietui cu propria persoana, momentele in care il priveam in ochi mi se pareau desprinse din filmele de groaza. Cum sa-i suport privirea atat de sincera cand ma stiam vinovata? Nu am mai putut si i-am spus. Nici atunci nu am putut sa-l privesc in ochi. In ochii lui vedeam numai durere... Si pe a mea si pe a lui. Ne-am despartit, nu a putut sa ma ierte... Acum as da orice sa nu-i fi spus adevarul, cel putin in acel moment... Poate ca in timp ar fi putut sa ma ierte. Nu sunt un fan al minciunii, dar cand te gandesti de ea depinde fericirea ta viitoare, incepi si-ti spui semnul intrebarii... Laura

Sunt de acord cu minciunile albe, acele minciuni nevinovate care nu fac rau nimanui. Uneori mai avem nevoie si de asa ceva. Minciuna, atata timp cat nu da in mitomanie, aduce un plus de culoare si freamat vietii. Mie imi place sa-mi spuna ca ma iubeste mult, ca tine la mine ca la soarele de pe cer si ca nu exista femeie pe planeta care sa ma egaleze. Chiar daca stiu ca exagereaza putin.... si ca ma minte. Ma minte delicat, frumos, constient, stiind ca-mi face placere si ca vad si adevarul dincolo de poliloghia indrugata. Inteleg ca ma iubeste, nu pana la luna si inapoi, dar da, ma iubeste. Este maniera lui de a isi declara dragostea.
Raluca

Eu nu concep existenta minciunii intr-o relatie adevarata in care se vor doua suflete ce isi impart totul si nu au nimic de ascuns. Nici sunt cel mai mic aspect. Am fost crescuta in acest spirit al cinstei si al corectitudinii si orice minciuna, cat de mica ar fi, imi face foarte mult rau. Stiu ca sunt exagerat de sensibila, dar as prefera sa stiu intotdeauna adevarul. Cred cu ardoare in el. Stiu de asemenea ca a gresi e omenesc si ca ne plecam in fata acestei legi nescrise pentru ca suntem oameni, dar minciunile pot strica pana si cele mai frumoase relatii. Si oricat de greu mi-ar pica adevarul, imi face enorm de bine sa-l aud si sa-l spun, imi produce un sentiment de usurare pe care nu-l pot descrie in cuvinte. Desi uneori sufar si ma incovoi sub greutatea lui...

---

---