Vopsirea parului cu Henna

Ce femeie nu-si doreste un par stralucitor, suplu ce radiaza de viata si de sanatate? Dupa vopsiri repetate insa se poate intampla ca podoaba noastra capilara sa intampine unele probleme precum deteriorare, varfuri despicate sau chiar incaruntire. Cu toate ne dorim ca parul proaspat vopsit sa-si pastreze prospetimea, luciul sau intensitatea culorii pentru o perioada cat mai indelungata de timp. Cum sa facem acest lucru fara sa apelam la clasica vopsea de par bogata in compusi chimici? O reteta de infrumusetare naturala a parului folosita inca de pe vremea Cleopatrei o reprezinta Henna, o planta ce creste in tari precum India, Egipt sau Sudan. Cunoscuta pentru proprietatile sale antibacteriene si antifungice, Henna era folosita in tratarea eczemelor capilare, dar si pentru regenerarea sau vopsirea parului. Proprietatile plantei de Henna difera si ele nu numai de la o tara la alta, dar si de la zona la zona. Diferentele de proprietati ale plantei de Henna depind in general de calitatea solului sau de variatiile de temperatura chiar daca este cultivata in pamantul acelaiasi tari.

O istorie a Hennei antice

Multe dintre noi folosesc astazi Henna ca solutie naturala de vopsire a parului fara sa stie ca in trecut locuitoarele Egiptului apelau la acest remediu pentru a-si vopsi atat parul, cat si degetele de la maini sau de la picioare. Barbatii din antichitate utilizau si ei aceasta planta, dar pentru a colora coamele cailor sau pentru a-si vopsi barbile. In timpuri de demult aceasta metoda era respinsa si blamata de catre alte popoare, protestand violent impotriva folosirii ei. S-au creat multe idei preconcepute legate de folosirea vopselei naturale de Henna astfel incat aceasta a inceput sa fie intrebuintata de femeile europene abia la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. In Orientul Mijlociu, in Africa de Nord sau in India vopsirea parului, a unghiilor, a palmelor sau a talpilor reprezinta o traditie veche de mii de ani, ce vorbeste despre eterna dorinta de frumusete a femeilor. Femeile din aceste parti ale globului credeau cu tarie in proprietatile vindecatoare si regeneratoare ale plantei, intrebuintand fructul plantei pentru a provoca menstruatia. De asemenea, planta mai era considerata a fi un leac extrem de eficient impotriva leprei, a variolei sau a icterului. Pentru a avea o o piele matasoasa si catifelata, egiptenii pregateau din florile plantei un ulei parfuma cu care isi ungeau ulterior trupul.

---

---