(P)Beatrice Rancea: Munca, perseverenta, dorinta de a iesi totul perfect ma tin in forma

Arta coafurilor împletite: 20 de împletituri divine pentru părul lung. Sunt șic, moderne, de neuitat!

8 Noiembrie 2024

Ghid complet și tendințe de tunsori păr scurt femei 30 ani

6 Noiembrie 2024

19 Octombrie 2010 publicat în Frumusete

A strabatut toate etapele frumusetii, pornind de la o copilarie baietoasa, in care a fost complet lipsita de preocupari pentru infatisare. A ajuns apoi in epoca de splendoare si delicatete a anilor in care, balerina consacrata fiind, a urcat pe scenele lumii etalandu-si gratia, parul rosu, zborul navalnic. Si a ajuns astazi, la 49 de ani, in era iubirii sale implinite si a incontestabilei sale consacrari ca regizor, la o imagine puternica, remarcabila, speciala, unica. Beatrice Rancea este femeia care, fara sa-si fi propus asta vreodata, n-a semanat cu cei din jur...

R.: Care este primul lucru, legat de frumusete, pe care ti-l amintesti din copilarie?

Beatrice Rancea: Mi s-a povestit ca, in sambata in care m-am nascut, bunicul meu astepta la poarta
spitalului, pentru ca pe atunci nu era voie sa se intre in spital. El isi dorea foarte tare o fetita. Dar
mama, pana in ultima secunda, a crezut ca sunt baiat, pe baza intuitiei ei, ca ecograf nu exista pe atunci.

Iar cand a vazut ca n-a fost asa, a iesit la geam si a strigat „Tata, este o fetita!”. Si bunicul a zis: „Vai, ce bine, sa vezi ce fata frumoasa o sa se faca!”. |nsa mama i-a raspuns: „Nu, taticule, e atat de urata, e ca o broasca!“ Asta pentru ca ma nascusem prematur si eram ingrozitor de galben-negricioasa, pentru ca aveam si icter, si m-au bagat in incubator. Asa ca prima informatie legata de frumusete pe care o am din copilarie tine de uimirea mamei fata de cat de urata eram!

R.: Dar dupa aceea te-ai transformat intr-o fetita frumoasa?

Beatrice Rancea: Dupa aceea, pentru ca mama mea este blonda cu ochii albastri, am fost obsedata toata copilaria mea de ochii albastri, voiam sa-i am si eu asa. Si m-au prins de nu stiu cate ori cu creionul chimic in ochi, incercand sa-mi colorez ochii. Nu m-am considerat o fetita frumoasa, pentru ca, evident, fetitele frumoase sunt blonde, sunt delicate, eu am fost baietoi de mica, m-am batut cu baietii, am jucat fotbal... Eram ingrozitor de inchisa ca si culoare a pielii si foarte, foarte slaba. De cand aveam 4 ani, mama mea a inceput sa ma dea la dans, impotriva intregii familii, dar nici in scoala sau liceu n-am fost considerata o persoana frumoasa. Frumos e mult spus, nici macar nu intram in categoria celor care-ti sar in priviri, persoane cu un magnetism aparte, care te atrag cumva, chiar daca nu sunt foarte frumoase. Eu eram bruneta, sI toata scoala de dans mi-am dorit roluri lirice, sa fiu lebada alba, dar eu, evident, dansam lebada neagra din Lacul lebedelor. Dar nu m-a obsedat niciodata lucrul acesta, si poate de aceea n-am suferit niciun complex din aceasta cauza. Pentru ca sunt foarte multi copii care sunt complexati de mici, mai ales daca despre prietenii lor lumea zice vai, ce frumusica e, sau ce frumusel, iar ei sunt intr-un colt si nu-i baga nimeni in seama. Eu n-am avut problema asta, poate pentru ca am fost baietoasa si nici nu consideram ca ar trebui sa fiu o fetita frumoasa.