12:07, 15 Iulie 2024
Daca nu era Yvette, nu as fi revenit pe scena. Dupa ce am renuntat la dans si am intrat la Regie, am mai avut propuneri sa colaborez cu teatre, ca dansator sau ca actor, dar am refuzat. Insa n-am vrut, n-as fi putut sa ratez aceasta intalnire, cu Yvette, si datorita ei am revenit pe scena. Si nici nu mi-am imaginat cat de mult simteam, sufleteste, nevoia de emotie si senzatia de implinire pe care le ai pe scena, ca interpret.
R.: Deci nu este acelasi lucru ca regizor!
B.R.: Nu! Senzatiile sunt complet diferite! Pe mine de foarte putine ori m-a implinit sufleteste un spectacol
de teatru pe care l-am facut, pentru ca niciodata nu mi s-a parut perfect, niciodata nu mi s-a parut bine... Ganditi-va ca, avand o distributie cu cel putin 30 de actori pe scena - mai ales ca eu, in general, am facut spectacole cu lume multa - tot timpul am avut senzatia ca nu se intampla ceva bine, sau ca lumina nu a functionat in secunda in care am vrut, sau ca actorul nu a facut ce trebuia, deci niciodata nu am fost implinita ca regizor cum am fost ca interpret. De foarte multe ori imi spuneam: “Doamne, ce bine era cand dansam eu, pentru ca stiam ce am de facut cu mine, cum imi iese mie bine!” E greu sa ai grija de atata lume. Reusita depinde de foarte multi oameni si sunt prea multi factori ca sa spui ca, intr-adevar, ai avut o seara perfecta ca regizor.
R.: Esti un soi de perfectionista, probabil, si in general oamenii te dezamagesc. Cum, in general, ne dezamagesc oamenii cand le cerem prea mult.
B.R.: Da, sunt exact genul asta de regizor, spre disperarea interpretilor si a echipei tehnice cu care lucrez. Sunt prezenta la fiecare spectacol, adun echipa inaintea intrarii in scena, sa le spun ce ne propunem in seara respectiva, vorbim despre cum a fost spectacolul ultim, ce a mers bine, ce nu a mers bine. Nu sunt un regizor comod. Dar nici nu as putea fi altfel.
R.: Munca te tine in forma?
B.R.: Da, munca, perseverenta, dorinta de a iesi totul perfect ma tin in forma. Eu sunt genul de om care nu poate sa stea fara sa munceasca.
Fii gata sa reintineresti!
Ma uit in jur si parca nu-mi vine sa cred! Cand s-au intamplat toate astea? Cand au trecut anii? Parca mai ieri eram adolescenta copilaroasa si baietoasa. Dar gata cu trecutul, sa revin la cei 45 de ani ai mei. Sunt implinita, ma simt bine cu mine si imi port varsta asa cum mi-am promis in jurnaluladolescentei mele: cu grija. Este ritualul meu zilnic la care nu pot renunta. Este parte din mine.
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural