M-am nascut.
Parintii mi-au dat un nume, m-au ingrijit, m-au invatat.
Am urmat si eu, ca oricine altcineva din mediul meu, cursul firesc al vietii: am fost la gradinita, am urmat o scoala, liceul. O facultate.
M-am casatorit. Am muncit. Am facut copii.
Am divortat. Am avut nepoti.
Intr-o zi, am murit…
Cine sunt eu?
Am trait perioade anoste si clipe pline de intensitate.
Principiile de viata s-au schimbat sub trecerea timpului. M-am aplecat precum o salcie in bataia vantului.
Mi-am jucat rolurile.
Am raspuns asteptarilor celor din jurul meu.
M-am intrebat multa vreme, care este rostul meu magic, ca apoi sa cred ca stiu cine sunt si ce e important pentru mine; si iar sa nu ma mai recunosc in etapele vietii.
Am crezut ca stiu cine sunt, iar ani mai tarziu m-am trezit ca sunt cu totul alt om.
Am facut lucruri si am spus vorbe care nu am crezut ca sunt capabil sa le rostesc.
Am spus si am crezut ca sunt intr-un anumit fel; mi-am spus ca nu voi face niciodata un anumit lucru, dar ulterior, mai tarziu, in viata, am facut exact cum mi-am propus sa nu fac.
M-am iubit, m-am detestat, m-am iubit din nou, pentru ca tot cu mine am ramas.
Cine sunt eu?
Cine e cel real de-a lungul acestui lung drum?
Care este identitatea mea?
Povestesc deseori despre mine. Povestesc despre realitatea mea, dar ochii auditoriului influenteaza povestea faptelor mele.
Indulcesc anumite aspecte, dau gravitate unor amanunte nesemnificative, infloresc pe ici si pe colo.
Daca ochii celui din fata mea reflecta incantarea si admiratia, aproape ca nu mai recunosc nici eu, eroul din povestire.
Cine sunt EU?
De fapt, ce as vrea sa par in ochii celuilalt?
E important pentru mine sa ma accepte?
Cine ar vrea, EL, sa fiu EU?
Cand m-au nascut, parintii mi-au dat un nume. Numele lor, plus un nume ales de ei.
Cum l-au ales? Probabil un personaj pasager din viata lor a purtat acel nume. Pasager, dar care a lasat o urma vie in amintirea lor. Sau alt motiv. Nu are importanta acum.
Are importanta alegerea numelui. Pentru ca au vrut sa transmita ceva. Daca nu un omagiu, atunci au vrut sa transmita o asteptare a viitorul meu. Au anticipat viitorul.
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară