Identitatea persoanei

EU-l a ramas acelasi, doar ca s-a dezvoltat, s-a implinit, urmare a presiunilor familiale si sociale, a asteptarilor de la fluxul firesc al evenimentelor borna care trebuiesc parcurse intr-o viata normala.

Asa cum spuneam, parintii mei mi-au ales numele, iar eu, pe masura ce m-am dezvoltat, mi l-am asumat, iar acum ma identific cu el si il port cu mandrie.

Dar, cred ca EU, sunt mai mult decat un nume, nu?

Ma vad o persoana speciala, unica, pe care Dumnezeu a creat-o cu un anumit motiv. Atunci, in ce consta unicitatea mea?

Am fost surprins si dezamagit sa constat ca exista mai multi cu numele Popescu.
Nu sunt totusi chiar asa de unic!
E adevarat ca EU-l meu a gasit si in aceasta situatie un avantaj al identitatii, gandind ca e magulitor ca numele sa fie atat de cunoscut!

De mic am inteles si invatat ca fac parte din familia mea, iar ea are grija de mine, daca eu urmez regulile impuse.
E ca un joc. Fiecare dintre noi are locul bine stabilit.
Imi da confort si siguranta, iar sentimentul am sa-l duc cu mine intreaga viata. E radacina mea. Ma identific cu EU-l meu primar.

Timpul a aruncat o lumina dulce peste amintiri, asa ca, intoarcerea in locurile natale poate bulversa EU-l prezent.
Totul s-a micsorat. Si strada si casa si parintii…vecinii…parca totul era altfel…

Chiar si asa, acolo e ascuns EU-ul meu inocent. Acolo am pus bazele a ceea ce sunt astazi. Ma regasesc ca persoana.
Am un aer usor superior fata de trecut, dat de valtoarea evenimentelor mondene, dar forul meu interior e linistit acolo, la origini.


Tot de mic, am constatat ca mai fac parte dintr-un grup: sunt baiat.
Iar grupul meu are propriile reguli interne de existenta, plus alte mii de reguli de relationare cu celalalt grup.


Oamenii din viata mea m-au ajutat sa ma cunosc, sa ma identific ca om.
In copilarie, oamenii din jur spun multe.
Ai mei imi spun ca nu au mai vazut copil asa obraznic; ca sunt frumos;
Ei zic ca sunt rau sau bun. Ca sunt egoist sau darnic.
Invatatoarea ma ‘incurajeaza’ spunand ca nu stie daca am sa reusesc sa-nvat sa scriu, pana la urma, sau, din contra, la fiecare linie trasa in caiet, ma lauda si ma aduce in fata clasei, ca exemplu.

Eu am ochii mari, larg deschisi! Ascult tot ce spun cei in jurul meu!

---

---