IN ACEST ARTICOL:
Am primit un text de la cititoarea noastra Silvia Ciotir, text care ne-a placut atat de mult incat am decis sa il publicam.
Acasa cu copii, nu am sa stau in lenjerie, desi, daca ei sunt la bunici, probabil am sa adopt un stil mai liber.


Trupul meu a suferit transformari de-a lungul timpului.
A fost tanar, a fost slab, a fost plinut, a fost din nou slab.
L-am ras, l-am bronzat, l-am cremuit, am schimbat tunsori.
De fiecare data sunt tot EU, dar un EU ce incearca sa se reinventeze. Sa castige admiratia celor din jur.

Am o anumita statura, am anumite trasaturi particulare prin care ma recunosti ca sunt EU si nu altul.

Le recunosc si eu in timp.
Privesc fotografii si sunt uimit privindu-ma cu ochii de acum.
Atunci eram mai exigent!
Nu ma vedeam asa!
Astazi sunt la fel de exigent cu mine, cel de azi, dar placut surprins si ingaduitor, cu cel de ieri!

Tot timpul am incercat sa ajustez corpul conform canoanelor frumusetii.
E corpul meu, ma identific cu el, dar mare parte a timpului o petrec dorind sa fie altfel.
De parca fericirea, implinirea, recunoasterea celor din jur, ar depinde numai de acest fapt.

Se spune ca dupa ce suporti o operatie estetica, ai o perioada de criza, de ajustare a personalitatii la noul tau chip.
Chiar daca nu te placeai, EU-l interior accepta cu greu noua infatisare.
Nu se mai recunoaste.
Interesant este ca, desi te accepti pana la urma asa cum esti, schimbat, resentimentele si complexele dispar mult mai greu, nefiind inlaturate de disparitia handicapului fizic.
Am auzit povesti cu persoane care au schiopatat toata viata, s-au operat, dupa care au continuat sa schiopateze o perioada buna de timp, pana au acceptat schimbarea.


Am invatat. Am citit. Mi-a placut sa fiu la zi cu tot ce se intampla in lume. Sa fiu cel care le stie pe toate. Care poate discuta despre orice cu oricine.

Identitatea mea? Coloana vertebrala! Un om demn, respectat si stimat de cei din jur!
Am muncit. Am schimbat
locuri de munca

. Am inaintat ierarhic.

Nu prea mai am timp de familie, insa astea sunt vremurile.
Intotdeauna exista niste costuri.
Iar cei de acasa stiu ca-i iubesc. Adica sper ca stiu, doar se subantelege!
Ei stiu ca muncesc mult. Am ajuns omul cheie aici la locul de munca. Toti au nevoie de mine. Sunt singurul care le stie pe toate.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri