IN ACEST ARTICOL:
Am primit un text de la cititoarea noastra Silvia Ciotir, text care ne-a placut atat de mult incat am decis sa il publicam.
Timpul le rezolva pe toate, iar eu a trebuit sa invat sa accept sa fac compromisuri, sa ajustez imaginea mea despre mine.

Este mai usor pentru EU-l meu sa dea vina pe soarta. Poate ca asta e chiar adevarul!!!


M-am speriat cand am renuntat la prima masea, dar si mai rau m-am speriat cand am suferit o operatie.
Revelatia ca timpul trece. Trupul meu este muritor!!!
E adevarat ca am suferit si cand am urmarit ridurile vietii cum imi brazdeaza trupul; Am suferit cumplit urmarind trecerea timpului asupra lui.
Parca timpul era nesfarsit!!! Trebuia sa fie nesfarsit!!! Mi s-a parut ca mai am timp!

Identitatea mea a trebuit din nou ajustata.
Nici nu mai stiu daca EU mai sunt EU!


Am devenit mai atent.

Sunt mai atent la ce cuvinte folosesc in relatia mea cu Dumnezeu si biserica.

Fac compromisuri, dar in acelasi timp devin mai rigid in principii.
Pare ca detin secretul vietii, dar sunt mai speriat ca oricand.

Pierd controlul si puterea.

Celelalte generatii vin peste mine, iar eu trebuie sa ma conformez noului rol.
E adevarat, nu fara lupta!!!

Stiu, pe vremea mea, batranii erau cicalitori si insuportabili! Dar eu sunt altfel!
Fac si spun toate astea pentru ca le vreau binele. Ii invat.
Stiu ca suna ciudat, dar sunt persoana care le stie si le-a vazut pe toate.

Noua mea identitate este data de intelepciunea trecutului!

Impun reguli, pentru ca viata nu merge fara reguli.

Ma identific cu trecutul meu. Cu oamenii din viata mea. Cu totul.

Regret acum. Daca as fi tanar din nou, as face anumite lucruri altfel. As spune alte cuvinte. As folosi altfel timpul. As trai din plin!

Ma bucur ca am trait, ca am iubit, ma bucur de toti cei care au intrat in viata mea.
Imi pare rau pentru ca as fi vrut sa am mai mult timp.
Timp si intelepciune sa le fac pe toate.

Sa-mi iau ramas bun de la oameni care au plecat cand ma asteptam mai putin.
Sa ma joc cu copii mei. Timp sa fim fericiti.
Acum stiu ca corpul meu era frumos!!! Uita-te la mine, acum!

Ma uit la nepoatele mele si le spun ca sunt frumoase, ele se uita la mine ca si cum EU nu as sti nimic din ce e trendy pe lumea asta, iar eu trebuie sa accept trist ca nu am cum sa le invat lectia vietii – se pare ca vor trebui sa invete singure, la randul lor.

Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri