Identitatea persoanei

Ma intrebi care este identitatea mea acum?
Nu stiu e sa zic. Oamenii prin care ma identific, nu mai sunt.
Pe la locurile de munca.. nu credeam, dar se pare ca viata merge inainte si fara mine!

Ma bucur de nepotii mei, sunt singurii care mai asculta povestile mele.
Ei sunt realizarea mea cea mai mare.
Acum ma identific prin ei!

Cei care au ramas, ma stiu doar asa cum sunt acum; ei cred ca m-am nascut batran, bolnav, uituc, repetitiv.

Pot sa-ti povestesc la nesfarsit momentele vietii care mi-au ramas brazdate in inima.
Ma identific cu ele?
Au ramas vorbe care ar fi trebuit sa le spun atunci, unora, si le tot repet, acum, altora?



Sau intrebi cine sunt?
Cine sunt EU, in general? Sau cine sunt EU, acum?

Cine am ajuns sau Ce am ajuns?

Sau ce as fi vrut sa am de povestit, despre mine, acum?


Te miri, de ce mai lupt, asa-i?
Ce-ti zici?
E rana trupul, mintea e schiloada, a devenit povara altora acum!
De ce mai vrea? De ce se zbate sa mai stea?
Privesc din oglinda si-ai crede ca nu mai recunosc nimic. Si chiar nu recunosc nimic.
Dar tu nu stii - EU ma privesc cu ochii mintii! Ma bucur c-am ajuns pana aici!
Mi-e draga viata! Mi-e drag si corpul ce m-a sustinut atata timp! Am cicatrici ce dovedesc ca am trait!

Identitatea mea? Mai are importanta?
Mai vreau o clipa sa traiesc! Mai vreau sa mai respir putin. Inca putin…

Nota: prezentul eseu reprezinta un joc de cuvinte si idei fictive. Nu reproduce realitatea unei persoane anume.

---

---