Ziua sfanta a Craciunului

Cand servetul fu dat la o parte, asupra aluatului se aplecara doua maini de femeie, puternice, grijulii si moi. Degetele indemanatice se infundau in aluatul dospit si il impingeau cu putere, lasand in el tot dragul femeii care plamadea.

Femeia nu era nici tanara, nici batrana, era o femeie ca toate femeile, care plamadea un cozonac pentru ziua sfanta a Craciunului, cu toata dragostea ei adunata de-a lungul timpului, pastrata in amintiri, insuflata in copiii ei, conservata in zidurile casutei de la capatul unei strazi ca oricare alta. Ochii ii straluceau de placerea acestei munci, zambetul devenea din ce in ce mai mare, chipul i se luminase la gandul ca-i va face fericiti pe cei dragi, ca le va vedea obrajii rosii si licarul din ochi.

Plamadea, plamadea, si coca aceea se transforma, mainile preschimbau neinsufletitul in insufletit. Motanul deschisese cu totul ochii si isi privea stapana cu atentie, urmarindu-i mainile rapide si viata care se scurgea din ele in coca, nereusind insa sa o vlaguiasca pe femeie, ci reinnoindu-se permanent in interiorul ei, ca un curent ce venea de undeva din adancuri si ajungea in albie.

Ceva ii spunea ca tot astfel framantase si Dumnezeu nimicul spre a zamisli lumea. Parca mainile Domnului se intruchipasera in mainile ei, iar suflarea ei de oboseala aducea a suflarea lui Dumnezeu de viata. Cand termina, femeia ofta peste coca framantata si aceasta prinse parca viata. Si motanul, care privise totul cu ochii lui stralucitori, stiu ca din mainile femeii pornise Craciunul care se simtea pe strada, Craciunul pe care il cautau toti in magazine si in pagini de carte si pe care vroiau sa il cumpere de la supermarket.

Povestirea este semnata de Marina Ardelean, castigatoare in cadrul concursului de creatie Povestea ta minunata de Craciun.

Garbo va ureaza Craciun fericit!

Foto homepage: Depositphotos

Garbo

Ultima actualizare: 19 Decembrie 2012 @ 04:12

• 
• 

Mai multe despre Garbo