Cadoul din cadoul de Craciun

,,Nu este nimic mai trist decat sa te trezesti in dimineata de Craciun si sa descoperi ca nu esti un copil” (Erma Bombeck).

Craciunul...

Unde este ascunsa magia Craciunului? Intr-o cutie de cadouri, sub bradul frumos imbodobit, in ochii mamei sau in colindul ce rasuna peste tot in seara de Ajun? De 18 ani o caut in toate aceste locuri, dar nu o gasesc. O simt, dar nu o vad. Vreau sa o prind, dar intotdeauna ma prinde ea prima. Cum arati, magie a Craciunului?

...nu e un sentiment usor de explicat in cuvinte

In fiecare an, perioada sarbatorilor de iarna este cea mai speciala pentru mine. De mica, crescuta in spiritul Craciunuluim am invatat sa traiesc cu adevarat aceste momente. Nu e un sentiment usor de explicat in cuvinte... familie, iubire, intelegere si caldura sufleteasca. Cum sa le imbraci pe toate intr-un singur cuvant? Mai ales acum cand ninge... Craciun. Asta era...

Imi amintesc cu placere de fiecare Craciun. Recunosc, am uitat unele momente, insa unele mi-au ramas adanc schitate in suflet. Pozele de la brad din fiecare an, cele cu mama si tata sau cele cu bunicii mei iubiti, sunt toate acolo sa-mi aminteasca ce copil fericit am fost.

Acum, ca a inceput din nou sa ninga, imi amintesc cu placere Craciunul trecut. Nu mi-l amintesc neaparat pentru ca e ultimul, ci pentru ca a fost unul cu adevarat special. Sa va spun de ce.

Anul trecut, cam pe vremea asta... ma gandeam ce as putea sa le cumpar verisoarelor mele mai mici. Mos Craciun ma anuntase ca s-a impotmolit in nameti si m-a rugat sa-l ajut putin. Plimbandu-ma prin magazinele din micul meu oras, am zarit undeva intr-un cos, sub un brad frumos luminat, cateva papusi. Pareau aduse de undeva din trecut, erau facute din carpe, cu o fata mare si luminoasa si cu parul din ata.

Ochii lor mari si negri incercau sa-mi spuna ceva, dar nu intelegeam ce. Intorcandu-ma acasa , cu doua dintre acele papusi in geanta m-am asezat in fata sobei gandindu-ma: oare ce vor sa spuna? Usa se deschise si imi intrerupse meditatia: era tata.

Atunci m-am ridicat si mi-am dat seama! Cu cativa ani buni in urma, tata imi cumparase o papusa. Avea aceasi fata luminoasa ca cele din geanta, o rochita verde si un par impletit din ate galbene. Am zambit trist. Papusa aceea pleca de mult din lumea mea.

Garbo

Ultima actualizare: 19 Decembrie 2012 @ 05:12

• 
• 

Mai multe despre Garbo