Toata lumea are regrete. Poate ca eu am mai multe decat ar trebui sau decat ne este permis. Regretul legat de papusa aceea era unul mai mare decat mi-am imaginat vreodata. Si a iesit la iveala tocmai acum cand sunt mare!
Cand eram mica, obisnuiam sa dorm cu ursuletul meu pe nume Corado. In ziua in care tata mi-a adus acea papusa am fost atat de incantata incat seara la culcare l-am aruncat pe Corado din pat pentru a dormi cu noua mea papusa. Am inchis ochii si apoi i-am deschis repede. In intunericul camerei, am zarit undeva jos un ghem alb de plus aruncat. Am izbucnit in plans si l-am ridicat strangandu-l in brate cu toata puterea mea. M-am intors sa-l asez in pat, dar pe locul lui dormea papusa. Cum a indraznit? Am insfacat-o de par si am dus-o pe hol. Ea era singura vinovata!
A stat pe holul casei o bucata buna de timp. O strambam de fiecare data cand treceam pe langa ea. Toate astea, pana intr-o zi. Doamna invatatoare ne ruga sa aducem la scoala jucarii pentru cei nevoiasi. Bucuroasa ca pot ajuta si alti copii, am venit acasa, am pus cativa ursuleti intr-o punga pentru a-i duce a doua zi la scoala. Insa dimineata, cand ma incaltam, am zarit-o acolo: papusa...
”Lasa ca iti vin eu de hac!” am gandit eu.. Am luat-o din nou de codite si am ingramadit-o in punga. Si din acea zi... dusa a fost! In primele saptamani, nu am avut absolut nicio remuscare. Dar apoi... cand a venit Craciunul si mi-am aliniat toate jucariile pentru serbarea anuala de Craciun.. un loc ramasese liber. Nu stiam cine lipseste... insa usa se deschise din nou. Era tata. Atunci mi-am dat seama... papusa de la tata e cea care lipseste... M-am asezat jos si, fara sa vreau, o lacrima mi s-a scurs pe obraz. Am dat papusa de la tata. ”Unde era oare acum? Oare ea avea un brad de Craciun?”
Au trecut multi ani de la acel mic incident in ochii unora, dar in fiecare an de Craciun, chiar daca acum nu-mi mai aliniez jucariile pentru serbarea de Craciun, imi amintesc de fiecare data de ea. ”Oare unde e acum?”
Dar revenind la Craciunul trecut... discutand cu parintii mei despre cadourile de Craciun, ii spuneam mamei ca mi-as dori sa fiu din nou mica sa-i pot scrie Mosului, pentru ca doar el mi-ar putea indeplini aceasta dorinta.
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară