Desincronizare

Mi s-a facut dintr-o data frig. Mi-am indesat mainile in buzunare si m-am sprijinit mai bine de spatar. Vocea din difuzoare anunta cand si cand metrouri. Garniturile veneau, se goleau, se umpleau si plecau din nou. Fara tine. Priveam din nou pe furis, chipurile si trupurile trecatorilor. N-ai fost nici acolo. Dupa o alta ora am plecat un pic trista, dar nu deznadajnuita. Stii, increderea e una dintre cele mai mari calitati ale mele. Nu pot sa renunt. Sa capitulez. Mi se pare asa, un cuvant urat, al carui sens eu nu pot sa il inteleg.

La iesire din metrou mi-a venit o alta idee. Asa ca am sarit in primul taxi pe care l-am vazut. I-am poruncit soferului sa ma duca in cealalta parte a orasului. A zambit satisfacut la gandul ca avea sa imi incarce si mai mult tariful. Nu conta. Decisesem de mult ca in ziua aia sa nu permit niciunui detaliu sa ma distraga. Am pornit.

Fata mea era aproape lipita de geam. Ochii mei incercau sa cutreiere metri in sus si in jos. Intorceam capul dupa fiecare autobuz, troleu sau tramvai care ne iesea in cale. Nu aveam de unde sti in care esti. Dar cu siguranta te-as fi recunoscut. Eram pregatita ca, la momentul oportun, sa strig catre sofer, sa cobor din masina si sa fac tot ce este nevoie pentru a veni in intampinarea ta. Dar n-a fost sa fie nici de data asta. Am oprit la zeci de semafoare. Am vazut sute de chipuri care ar fi putut sa trezeasca in mine acel ceva. Nimic.

La o intersectie de drumuri am observat ca cerul se golise. Se golise de perdeaua aia care imi adusese nevoia nebuna de a te gasi. Cateva raze de soare coborau de-acum si pe Pamant. Aproape de taxiul in care ma aflam eu. Mi-am rezemat capul de fereastra. Obosisem. In orasul si ziua aia, nimic nu parea sa functioneze asa cum imi doream eu.

Soferul s-a uitat ca la o nebuna atunci cand i-am zis sa ma duca inapoi de unde ma luase. Ca sa-i sterg mirarea aia de pe fata i-am intins o bancnota suficient de valoroasa incat sa il determine sa taca si sa conduca.

Era aproape 5. Si era si iarna. Seara se pregatea sa cada peste o zi pe care nu o voiam terminata astfel. M-am dat jos din taxi si am ramas o clipa locului. Prima zi in care te cautam. Nu as fi crezut ca avea sa fie atat de greu si dureros. Soferul ala morocanos ma lasase la Izvor. As fi putut sa iau metroul insa din nou nu as fi stiut unde sa ma indrept. Din stanga cerul luase foc. Am schitat un zambet firav. Parca ar fi fost sufletul si mintea mea. Am inceput sa merg pe strada, pierdandu-ma printre ceilalti trecatori.

Foto interior: Depositphotos

Garbo

Ultima actualizare: 19 Februarie 2013 @ 04:02

• 
• 

Mai multe despre Garbo