Apus peste dragoste si Gara de Nord

O alta zi de vara innabusita se apropie de final. Usile se trantesc, oamenii pleaca unul cate unul, iar de undeva din celalalt birou se aude un raset infundat. Sfarsit de saptamana. Canicula patrunsese si acolo, in cladirea racoroasa, printre birourile inghesuite, imprimantele incalzite si sufletele plictisite. Iti arunci un ochi pe fereastra. In departare se vede Calea Victoriei. Cei de la service-ul de vis-à-vis se pregatesc sa inchida. Pe strada de-abia mai trece cate o masina, iar Gara de Nord ti se pare dintr-o data mult mai aproape.

Trebuie sa pleci si tu. Nu stii de ce, dar ceva te tine in loc. Te gandesti ca de vina e coltul tau de realitate, langa geamul ala care te salvase de atatea ori. Iti faci curaj si reusesti sa te urnesti pana la urma. Arunci zambete, saluturi, mai spui cateva replici in drum spre lift si pari super incantat ca a venit week-endul. Si chiar esti, intrucatva.

Te urci in lift, apropii cartela si apesi pe 0. Usile se inchid si ramai singura acolo, intre cei patru pereti metalici si atat de subrezi. Asta te nelinisteste oarecum. Ridici privirea si speri ca din 4 sa se faca 3, apoi 2, 1…Dar nu, tu ai nimerit din nou liftul ala care nu prea merge. Scoti o injuratura si astepti cuminte sa se urneasca odata. O face intr-un tarziu, dar nu te duce la parter, ci doar pana la 1. O iei pe scari, mai intalnesti niste colegi, mai schitezi un salut, doua.

De-abia cand ajungi jos si te izbeste din nou toropeala imbibata cu praf si ramasite ale caldurii de la pranz, iti dai seama ca e cu tine de fapt. Pasesti grabit, apoi mai lent, si cu fiecare figura sau silueta pe care o intalnesti iti amintesti. Pentru ca azi, fiecare particica de lume iti readuce in viata iubiri trecute si ucise de timp, de altii sau chiar de propriile maini.

Cobori la metrou, dar hodorogitul vagoanelor nu te impiedica sa treci in revista toate trupurile contopite si apoi aruncate in foc. Cotrobaiesti dupa nume, intamplari, numere de telefon sau scuze. Privesti in jur si ti se pare ca toti aia cu fetele alea plictisite sau triste fac exact acelasi lucru ca tine. Isi cauta si ei iubirile pierdute.

Intre Victoriei si Gara e o singura statie asa ca ajungi repede si o iei inainte, simtind ca locul tau nu e acolo, printre ei. Faci pasi mari, hotarati. Curand se vede si un petec de cer. Cam innorat. Ajungi la suprafata si in fata ta troneaza un afis imens cu Manhattanul, cazinoul. O copie palida si kitschoasa, insa si asta iti aminteste de artificii trecute, de orase indepartate si de inceputuri cu un final prea abrupt. Pasesti pe langa cladirile inalte si colorate din afis si te intrebi daca in spatele lor se afla totusi ceva.

Garbo

Ultima actualizare: 21 Februarie 2013 @ 05:02

• 
• 

Mai multe despre Garbo