Uita-ma, dar uite-ma.

Dupa un timp am invatat ca, de fapt, in tot timpul asta, nu vroiam sa uit. Cum sa uiti pe cineva pe care stii ca trebuie sa-l uiti, dar ti-e teama ca, uitand, sa nu pierzi astfel tot ce-a mai ramas de la acea persoana, adica amintirile? De cele mai multe ori, intalnesti pe cineva si uiti de tine, spunand ca te-ai regasit. Cand toata fericirea se transforma in cea mai mare durere si vrei sa uiti acea persoana, spui ca vrei sa te regasesti. Tot pe tine insuti/insati. Deci, de fapt, noi mereu suntem in cautarea noastra, mereu cautam sa ne regasim. Doar ca uitam tocmai asta. Ca ne cunoastem si ca ne regasim prin ceilalti. Ca ei devin noi organe ale corpului nostru si se plimba de bunavoie prin noi ca sa ne ghideze. Ne arata drumul spre noi insine.

Mie nu-mi place sa uit. Nu vreau sa uit oameni sau perioade din viata mea doar pentru ca ce-a fost frumos odata a devenit, candva, cel mai rau. Daca pot sa ma regasesc si sa gasesc o alta fericire, construita pe ruinele unei alte iubiri, voi sti mai bine cum sa o construiesc pe urmatoarea, cu ziduri mai puternice. Ce este cel mai greu sa uiti este cum ai tu nevoie de acel om langa tine. Si asta mi-a fost cel mai greu sa uit, nu persoana in sine.

Acum, acea amintire nu mai sta intr-un organ din corpul meu, ci intr-o celula. De sange, nu de inchisoare. Este acolo, undeva, dar n-o mai simt. Se plimba prin venele mele fugarindu-se cu alte amintiri.

Dar am si uitat cat de demult se intampla asta…

Sursa:cornelilie.ro

Pe Cornel Ilie il mai puteti gasi si pe pagina de facebook www.facebook.com/cornel.ilie.54 sau pe www.facebook.com/VunkOfficial

Foto homepage: By Aleshyn_Andrei /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 28 August 2019 @ 07:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo