Pictorul

de Marina Rasnoveanu

Acum un an, pe cand stateam intr-o rana, lancezind si gandindu-ma la ce petreceri simandicoase sa mai merg, mi-a trecut prin minte sa fac o schimbare. M-am intors greoi spre silueta conturata pe cearceaf. Fata aia ma privea tamp si gingas in acelasi timp, iar eu mi-am reprimat cu greu senzatia de greata. Mi-am aprins ultima tigara din viata aia si i-am spus sa plece. Dupa cateva ore am plecat si eu.

Nu m-am speriat, nu era pentru totdeauna, ci doar pentru cateva luni. Mi-am sters numerele de telefon, m-am mutat intr-o amarata de garsoniera de la marginea Bucurestiului si m-am inscris la un curs de pictura.

Prima luna a fost groaznic. Mazgaleam intr-o hala rece, alaturi de amarati adevarati ce se visau Picasso sau Van Gogh. Din fericire, pentru mine totul era o joaca. Intai am fost in sevraj. Imi lipseau noptile de sex cu cele mai frumoase necunoscute si betiile crunte alaturi de asa-zisii prieteni. Lumea noua si oamenii aia noi mi se pareau urati.

Apoi, am trecut la portrete. Prima, a fost o batranica cocosata. M-am gandit ca imi va fi imposibil sa desenez toate ridurile alea dizgratioase. Mi-a venit in ajutor, insa. Pentru fiecare mi-a vandut cate o poveste pe care o pastrez si acum in suflet. La final, a vrut sa imi dea un mar, insa nu am acceptat, asa ca mi-a oferit doar un zambet stirb.

A doua a fost o fata cam de varsta mea, poate chiar un pic mai mare. Trebuia sa pozeze nud. Primul gand a fost acela ca nu prea aveam ce sa pictez.

De sub hainele alea anoste nu se distingea nicio forma demna de luat in seama. S-a dezbracat cu dezinvoltura si s-a asezat pe canapea. Nu a schitat nici macar un zambet. Doar m-a privit intens ca si cum mi-ar fi putut ghici gandurile. De-abia atunci cand i-am conturat linia sanilor mi-am dat seama ca fata aia era mai frumoasa decat toate femeile cu care ma culcasem eu in viata de dinainte. Negrul ochilor ei ma bantuieste si acum, iar pielea ei fina poposeste cand si cand peste visele noptilor mele.

A fost singura care m-a citit cu adevarat. A stiu ca nu sunt acolo cu adevarat. A stiut ca ea e doar un moft. La final s-a ridicat, s-a imbracat si a plecat in graba, nu inainte de a ma privi inca o data. De parca mi-ar fi spus ca am pangarit-o cu pensula mea. Nu am mai vazut-o niciodata.

Foto homepage: Pictura_Shutterstock

Foto int: Tablou Pictor_Shutterstock

---

---