(P) Cel mai frumos cadou

Ca in fiecare an, pe birou astepta o lunga lista de nume si idei de cadouri. Mai taia, mai corecta cate ceva, dupa cum reusea sa intre cateva minute pe internet, pe siteurile de shopping. Nici vorba sa poata ajunge la magazinele mari si frumos decorate din oras, unde lumea forfotea de dimineata pana seara.
Nici anul acesta nu era o exceptie. La ora 5 dimineata si cu mai putin de doua zile pana sa vina Mosul, dadea click dupa click, in speranta ca va gasi ceva deosebit.
Sa adopt un urs? Sau un ras? Ce-o mai fi si asta?, se intreba, vazand bannerele colorate pe unul din siteuri. Sa ii mai fac si cadou?
„Ursul brun este un simbol al bogatiei si diversitatii naturii. Prezenta ursului este dovada unui mediu sanatos si nealterat”, scria pe site. Adica, acolo unde exista ursi inseamna ca padurea este sanatoasa si mediul este curat. Iar la noi in tara traieste mai bine de jumatate din populatia de ras din Europa (fara Rusia). Hmmm, asta inseamna ca inca mai avem o natura sanatoasa.
„Taierile ilegale, braconajul, dezvoltarea economica, fara a se lua in calcul costurie din perspectiva biodiversitatii sunt tot atatea amenintari la adresa padurilor si ursilor bruni.” Avem o natura minunata si ne gandim doar cum sa exploatam, sa obtinem beneficii de moment, nu sa o protejam pe termen lung.

Isi aduse aminte de ultimul concediu petrecut la munte, in padure. Cum tragea adanc in piept aerul proaspat si curat, dupa luni si luni de respirat aerul conditionat din birou, cel putin 10 ore pe zi. Cauta lumina si fiecare raza de soare, de necomparat cu lumina artificiala de care avea parte, chiar si pe timpul zilei, in cladirea aceea inalta de birouri din mijlocul orasului, toata sticla si otel. Ale carei geamuri nici macar nu se deschideau si in care nu mai stia cand e zi si cand e noapte. Intre doua termene limita, se gandea la cata liniste a simitit acele cateva zile aproape de natura si de lucrurile simple care ii aduc atata bucurie.
Vazuse in padure si masinile care lucrau la un drum, auzise si drujbele, dar nu se gandise la cum afecteaza, pe termen lung, toate activitatile acestea care nu tin cont de natura. Ca si ursii si rasii si alte vietuitoare minunate ale padurii au de suferit. La fel ca si noi, oamenii, care nu putem trai departe de natura si de toate beneficiie pe care ni le aduce.

Trebuie sa fac ceva, pur si simplu nu concep un an in care sa nu imi reincarc bateriile pe crestele muntilor, in mijlocul padurii, dincolo de mediul artificial de la birou si de nebunia orasului.
Am sa „adopt” un urs si un ras. Sunt cadouri perfecte pentru cei doi copii ai surorii mele, isi spuse gandindu-se la acel moment in care poate va avea timp sa initieze si proiectul personal „propriul meu copil”. Jucariile sunt tare simpatice, iar cadourile mele vor face doi copii fericiti si vor ajuta la protejarea puiutilor de urs, de ras si a padurilor.
Tu ce cadouri te gandesti sa oferi?

Text de WWF-Romania

---

---