Nici maine nu este prea devreme pentru viata

Tu reusesti sa te bucuri intotdeauna de viata? Sa fii fericita doar pentru ca traiesti, pentru ca iubesti sau iti doresti sa iubesti, pentru ca cineva traieste doar ca sa te vada zambind sau pentru ca tu zambesti stiind ca este posibil ca nimeni sa nu raspunda zambetului tau, pentru ca speri si este minunat sa crezi, pentru ca niste raze palide si sterse de soare pot sa te faca sa uiti de furtuni negre si grele, pentru ca pur si simplu traiesti o viata cand nimic nu pare mai complicat decat sa te bucuri de ea?

Recunosc cu mana pe inima ca nu reusesc sa fac acest lucru zilnic. Jocul de-a viata si de-a bucuria ei imi iese ca la carte o data sau de doua ori pe luna. Restul timpului, sunt un om simplu, la fel ca ceilalti, mult prea prins de viata ca sa-mi fac timp sa ma insufletesc de ea. Zbucium pentru ca nu traiesc iubirea pe care mi-as dori-o, ingrijorare ca nu o sa reusesc sa ating tot ceea ce mi-am propus, alergatura si stradanie ca nu cumva mai tarziu sa-mi fac vreun repros, lacrimi pentru ca tocmai am esuat, zambete pentru ca tocmai am izbutit, satisfactie ca fac lucrurile care imi plac cel mai mult. Asta este viata. Asta este viata mea, a unui om cu nimic deosebit de ceilalti.

“Nu te intreba de ce are nevoie lumea. Intreaba-te ce te face viu, si fa acel lucru. Pentru lucrul de care are nevoie lumea sunt oamenii vii”. Howard Thurman

Niciodata nu este insa prea tarziu sa te izbesti de ea, niciodata nu o sa fie prea devreme ca sa o descoperi. Ca viata sa-ti sara in ochi, trebuie insa mai intai sa te lovesti de ea. M-am hotarat in weekendul acesta sa am parte de cele mai frumoase momente din viata mea: liniste, relaxare, prieteni, un peisaj superb de munte. Timpul, locul, momentul ideal ca sa simti ca sa te simti mustind de viata, sa-ti lasi sufletul sa tremure obraznic, plin pana la refuz de prea multa viata. Viata? Bucurie? Unde? Cand? De ce?...

Nu m-am intors insa la fel ca inainte. Am inteles intr-o fractiune de secunda ce nu am inteles in toti anii pe care i-am trait pana acum. Am priceput viata. Nu am priceput insa momentul in care am realizat acest lucru. Nu am inteles de ce ploua marunt si interminabil tocmai in acea zi, de ce masina neagra nu a incetinit la trecerea de pietoni, cum de o anume pelerina albastra de ploaie a ramas imprastiata pe asfalt, la 10 metri distanta de cel care o purta.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo