Atat de greu sa mori

In fata bibliotecii, tanara isi aminti fiecare titlu de carte pe care il citise de acolo.

- In fiecare luna, veneam si furam cate o carte, ii spuse ea barbatului ce o insotea. Credeam ca n-o sa vada. Ca aveam sa o returnez in cateva zile. Ea, insa, imi spunea mereu sa le pastrez, ca am tot timpul din lume sa le inapoiez.

Zambi amar. Dintr-un colt, combina ii aminti alte si alte lucruri.

- Stii, primele doua discuri cumparate au fost Mihaela Runceanu si Metallica. Unul pentru mine, celalalt pentru el. Eu, insa, le ascultam pe ambele ori de cate ori ramaneam singura. Niciodata muzica nu a mai sunat la fel.

Se aseza pe canapeaua cu husa inflorata. Cea pe care statuse de atatea ori. In fata, aceeasi fereastra stramta ce dadea intr-un alt bloc inalt si gri.

- Ma tinea in brate, uneori, si imi spunea ca atunci cand voi vedea zapada pe pervazurile blocului de vis-à-vis , Mos Craciun va fi aproape.

Isi cobori pentru prima data privirea. Casa aia era, de fapt, atat de diferita. Biblioteca nu mai avea acum aceleasi carti. Combina fusese inlocuita cu un televizor LCD, iar canapeaua pe care statea nu era defel cea din copilaria ei.

Si, totusi, ea traia acolo, printre toate obiectele noi si vechi. Privirea ei blanda aproape ca se materializa printre faldurile razelor ce intrau si ieseau pe ferestrele camerelor. Ea, toata, traia inca acolo, mai vie si mai prezenta decat toti cei care trecusera pragul acelei case.

Curand, usa se auzi inchizandu-se din nou. Cu toate astea, si de o parte, si de cealalta, regretele nu isi mai aveau rostul. Pentru ca, dintr-o data, distanta se micsorase prea mult pentru a mai lasa loc tristetii.

o povestire de Marina Rasnoveanu

Mai multe povestiri scrise de Marina poti citi pe blogul: netblog3.wordpress.com

Iti recomandam si:

Catre jumatatea mea pierduta

Ultimul metrou numit iubire

Apus peste dragoste si Gara de Nord

Scrisoare catre sufletul pereche

Garbo

Ultima actualizare: 3 Septembrie 2014 @ 05:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo