IN ACEST ARTICOL:
Se aude tot timpul in tine. E o voce suava, delicata, uneori indepartata si soptita, jucausa ca un ras de copil si alte ori plangacioasa si tanguitoare…

Este vocea inimii tale. Te cheama, te cheama mereu sa te gandesti la ea, la viata ta interioara, la ceea ce iti lipseste. Sunt goluri pe care uneori nu le constientizezi, dar care se revrasa in afara ta, prin emotii, uneori prin lacrimi, ce le simti mai degraba cu ajutorul unor impulsuri simbolice: o scena dintr-un film, un cantec, o persoana pe care o vezi pe strada, o culoare…

Sunt impulsuri care fac sa se petreaca ceva profund in tine in unele clipe, destabilizandu-ti firea si facandu-te sa te intrebi: „De unde vin lacrimile astea?” Emotiile acestea puternice, nostalgia, dorul, dorinta de a face ceva ce nu poti sa faci in acel moment sunt de fapt „vocea inimii”.

Cand si cand ne luam momente cand ne uitam la viata noastra si visam cu ochii deschisi la cum va arata viitorul. Un astfel de moment poate fi chiar acesta si… mai mult decat sa te gandesti „oare cum ar arata viitorul meu”, bazat pe ceea ce se intampla acum in viata ta, mai bine indrazneste sa visezi CU ADEVARAT:

  • ♥ „Priveste cat de mult poti in adancul inimii tale si vizualizeaza-ti viitorul. Acel viitor pe care intodeauna ti l-ai dorit, cu viata care ti-ar umple inima de bucurie”.

Acesta este un exercitiu simplu de vizualizare, propus de catre Heart Math Institute, cel mai revolutionar centru de cercetare al inimii.

Foto: Shutterstock.com; femeie, tristete

Te-ai intrebat vreodata cum arata amprenta inimii tale?

De la inceputul vietii noastre, atunci cand incepem sa ne imaginam viitorul si locul nostru in el, o viziune idealista se desfasoara, o viziune idealista despre „ceea ce ar putea fi”. Nu este insa idealism, aceasta profunda chemare a inimii, ceea ce vizualizam cu ardoare si ne face sa visam, este de fapt motivul venirii noastre pe lume.

Se intampla adesea ca, din cauza presiunii vietii de zi cu zi, a lucrurilor despre care am fost invatati ca trebuie sa le facem, sa ne amanam indeplinirea celor mai profunde dorinte ale inimii sau, si mai trist, se intampla sa nu mai ajungem niciodata in acest punct dorit cu ardoare si, de multe ori, innabusit cu atata maiestrie, spunand inimilor noastre sa taca. Urmam ambitii si dorinte care nu sunt ale inimlor noastre, uitand sa ascultam cantecelul acela subtil si sincer.

Sa te abati de la calea inimii si mai ales astazi, cand traim vremuri atat de presante, cu schimbari rapide si nesfarsite asteptari din partea celorlalti, este de fapt calea catre melancolie, tristete, disatisfactie si stres.

Rezultatul este epuizarea noastra energetica si astfel, ajungem sa nu mai facem fata provocarilor lumii moderne.

Foto homepage: Shutterstock.com; inima, inima in palme


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri