Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului: Cuvintele marilor parinti ai Romaniei despre Fecioara Maria

”Maica Domnului este scara catre cer, pod catre cer; porumbita care a incetat potopul pacatelor, precum porumbita lui Noe a adeverit incetarea potopului. Este cadelnita dumnezeiasca, caci a primit focul dumnezeirii si Biserica a Preasfantului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatalui, Maica Cuvantului si Biserica Duhului Sfant”.

”Stiti voi cine-i Maica Domnului? Ea este Imparateasa Heruvimilor, Imparateasa a toata faptura, camara intruparii lui Dumnezeu-Cuvantul, usa luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin ea a venit in lume. Ea este usa vietii, ca Viata Hristos prin ea a intrat in lume. Ea este poarta cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel”

(Parintele Cleopa, Ne vorbeste parintele Cleopa, nr. 7, Editura Manastirea Sihastria)

“Sa stiti ca nu exista suflet sub cer care si-a pus nadejdea in Maica Domnului si sa ramaie rusinat pana la urma. Prin rugaciunile ei va avea in veacul de acum liniste, alinare, acoperire si sprijinire.”  (Cuvinte de folos. Predicile Parintelui Cleopa Ilie. Predici la Sarbatorile de peste an, Editura Christiana, Bucuresti, 2001)

Arsenie Boca:

"Nu se poate vorbi numai despre Maica Domnului. Ea e prevazuta de Providenta indata dupa caderea omului. Deci pomenirea Ei pune din plin problema refacerii omului. Primul om refacut e Iisus, Fiul Ei, si toti ucenicii lui Iisus, deci Ea e si Maica Bisericii. A fost instituita, chiar de Iisus, cand era pe cruce, ca maica a crestinatatii, cand i-a dat pe Ioan de fiu si lui Ioan i-a dat-o pe Ea de maica. 

Daca viata noastra s-ar reduce numai la viata aceasta, cea intre leagan si mormant, toata zdroaba vietii ar fi fara sens. Dar viata noastra nu e numai atata. 

Stim de la Iisus, ca vom purta si chipul pe care ni l-a aratat El, schimbandu-Se la fata. Aceasta inca, cand Se va naste in noi Iisus, asa cum S-a nascut in sfanta Fecioara.

Prin asceza si iubire sufletul nostru trebuie sa ajunga la curatia sufletului fecioara, in care se va naste chipul nostru vesnic. Nu e prin urmare numai o urmare a Domnului, o „imitatio Christi”, ci si o urmare a Maicii Domnului. Iar Maica Domnului n-a fost scutita de niciuna din durerile omenesti. De mica a cunoscut refugiul si prigoana lui Irod. Sabia durerilor a fost profetita pentru sufletul Ei. Ea e modelul desavarsit de curatie si iubire, duse pana la jerfa: dovada, ca putini erau pana sub crucea Rastignitului, si printre cei putini, era Maica Domnului.

Foto int: Dumnezeu, lumina @ Shutterstock

Tot asa, pe langa orice rastignit al vietii acesteia, putini mai raman pentru el catre Dumnezeu, si printre cei putini e Maica Domnului. – Caci, spre a ajunge la refacerea noastra, trebuie sa trecem prin multe rastigniri si avem trebuinta de o inima de mama pentru noi catre Dumnezeu.

Dumnezeu ne paraseste uneori; sfintii nu sunt ascultati, dar iubirea de mama intoarce asprimea Dreptatii lui Dumnezeu din nou in iubire.

Cand te-a lepadat Dumnezeu si nici sfintii nu se mai roaga pentru tine, a mai ramas cineva care nu te-a parasit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultata."

„Intre robii lui Dumnezeu si Maica lui Dumnezeu e o deosebire fara margini” – zice sfantul Ioan Damaschin. Daca Moise, un rob, poate, prin rugaciunea lui, sa opreasca urgia lui Dumnezeu si nu-L lasa sa se razbune pe inchinatorii la idoli, – cu atat mai mult rugaciunea sfintei Fecioare Maria, va opri sa nu cada urgia divina peste poporul crestin."

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, „Cuvinte vii”, Editura Charisma, Deva, 2006

Sofian Boghiu:

“O cinstim pe Maica Domnului si ne rugam ei, pentru ca tot ce am pierdut prin Eva, adica nevinovatia, raiul, harul, familia sfanta, pe Insusi Dumnezeu, le-am redobandit, sau le putem redobandi prin Maica Domnului."

Foto int: Fecioara Maria, Iisus @Shutterstock

„Maica Domnului se afla la hotarul ce desparte creatura de Creator. Ea este «inaltime neajunsa de gandurile omenesti», cum o canta Acatistul ei, si «adancime nevazuta de ochii ingeresti», purtatoarea curatiei, aratarea Duhului Sfant si inceputul faptuirii duhovnicesti. Este modelul desavarsirii si al sfinteniei, modelul catre care trebuie sa tinda intreaga fire creata“.

"S-o chemam in viata noastra de toate zilele si sa-i spunem in rugaciune incurcaturile noastre, necazurile noastre, durerile, suferintele noastre, ca si ea a avut necazuri multe si grele si ne aude si ne intelege si ne poate ajuta cu adevarat, mijlocind pentru noi catre Bunul nostru Mantuitor. Sa cinstim sarbatorile ei, sa imitam pe cat se poate viata ei sfanta, smerenia ei, rabdarea ei, bunatatea ei de mama, sfintenia vietii sale adevarate. Sa ne rugam ei sa ne ajute sa intelegem bine invataturile sfintei Evanghelii, sa traim dupa poruncile Fiului sau si Dumnezeului nostru si sa ne rugam ei sa ne lumineze mintea si toate simtirile noastre sufletesti si trupesti, ca sa simtim si noi cu adevarat in viata noastra adierile Duhului Sfant, Sfintitorul si Mangaietorul care ne mangaie durerile, alina tulburarile noastre, sa ne sfinteasca si sa ne lumineze viata noastra intreaga."

Predica extrasa din cartea: ’’Parintele Sofian’’

Garbo

Ultima actualizare: 7 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo