O singura dorinta� Dorinta la superlativ

Se spune ca in fiecare an, la sfarsitul sau, este bine sa iti pui o dorinta pe care nu ti-ai mai pus-o niciodata si la inceputul sau, in secundele care leaga anul vechi de cel nou, sa o rostesti fie in gand, fie cu voce tare. Nu conteaza cum, important este sa stii ca te-ai oprit asupra uneia singure. O dorinta in care crezi cu tot sufletul, o dorinta pe jumatate posibila, pe jumatate imposibila, o dorinta veche care iti da aspiratii noi, o dorinta noua care te leaga de tot ce-i vechi, o dorinta a carei implinire sa te faca implinit la randul sau nu doar pentru un sfert de ora sau un sfert de an, ci pana la sfarsitul zilelor. Si doar daca este dorinta potrivita, aceasta se va indeplini.

Ei… ce spuneti de asta? Folclor popular sau mitologie urbana? Un simplu exercitiu de imaginatie sau una dintre cele mai simple si eficiente metode pentru a face portretul psihologic al unei persoane? Sperante desarte ale oamenilor, goana oamenilor dupa povesti de bine sau o splendida si dramatica nebunie a oamenilor de a crede in ceva? In orice…

Iar aceasta dorinta nu trebuie sa cuprinda altele mici. Nu 1001 de dorinte, nu 3… ci una singura. Ultima. Unica. Nu ai cum sa dai inapoi, nu te poti razgandi ulterior, iar o a doua sansa, adica o noua dorinta este exclusa din start. Iar de data aceasta lucrurile sunt pe bune, dorinta ti se va indeplini. Trebuie doar sa stii ce ceri… Daca ar fi posibil sa ti se indeplineasca o singura dorinta, care ar fi aceea?

Eu una m-as pierde, cum fac in fiecare an, printre prea multe dorinte. Hulpava cum sunt, incerc ca intr-o singura dorinta sa comprim cat mai multe. Nimeni nu o sa se prinda. Nici macar cel caruia se adreseaza. Iar atata timp cat nu sunt eu direct responsabila de transpunerea lor in realitate,atata timp cat nu trebuie sa astept sa se indeplineasca pe rand, de ce sa nu ma mint si sa cer mai mult? Cu cat mai mult, cu atat mai bine…

Iar daca acesta mi s-ar indeplini, sunt sigura ca as da-o in neobrazare si deja as nascoci alte dorinte. Si mai nesabuite, si mai nastrusnice, si mai indraznete. Fara sa le acord vreo prioritate, fara sa ma lupt eu pentru ele, fara sa stau la coada, asteptandu-le sa se indeplineasca una cate una. Toate sunt la fel de importante. Toate sau… nimic. Sa ma opresc pana nu e prea tarziu? Exclus. Admis. Soarta lui Lucifer nu mi-as dori-o niciodata.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo