Ce sa cer mai intai? Sa cred din nou in dorintele si visurile mele?
Sa cer pe cineva, un altcineva care sa imi vindece sufletul anchilozat de vinovatie, greseala si durere sau sa il chem disperata inapoi pe cel indirect raspunzator de ele? Sa se descurce el cum o putea mai bine, sa adune el cioburile din ce a mai ramas din mine? Sa vada si el cat de greu este sa readuci la viata ceva care a trecut de mult timp pragul mortii? Sau mai bine sa ma rog pentru resemnare? Pentru sanatatea cea de toate zilele caci abia acum am vazut ca fara ea nu mai iti doresti nimic din tot ceea ce ti-ai dorit vreodata?...Sa cer un lucru extravagant, sa cer bani multi si impliniri materiale cu nemiluita? Poate ca avandu-i si avandu-le nu mi-as mai pierde timp pretios urland si ratacind de nebuna in labirintul neimplinilor sufletesti. Poate doar astfel voi primi si portia binemeritata de fericire materiala. Sa-mi cersesc sufletul inapoi? Sa implor dupa sufletul copilului de odinioara ce stia sa ceara dorinte ca si cum ar fi fost ultimele? Sa-mi cer mai bine zambetele inapoi si naivitatea celei care credea ca un zambet mic poate duce la lucruri mari. Sa ma bucur pentru ceea ce sunt? Sa nu mai plang dupa ceea ce am devenit? Sau poate sa nu mai vreau nimic? Necerand nimic, totusi nu as putea avea totul?
A trebuit insa ca anul acesta sa trec prin ceva hopuri ca sa stiu ce sa cer pentru anul viitor. Dar acum stiu ce sa cer. Si de data aceasta, as cere intelepciunea de a stii asupra carei dorinte sa ma opresc. Caci ultimul lucru care as vrea sa se intample ar fi sa-mi irosesc si ultima speranta...
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară