IN ACEST ARTICOL:
Daca o sa am copii homosexuali, o sa ma rog pentru ei. Nu o sa ma rog ca ei sa fie "normali". Am trait suficient de mult ca sa stiu ca, in cazul in care copiii mei vor fi homosexuali, acesta este normalul lor. Nu o sa ma rog lui Dumnezeu sa ii vindece sau sa ii schimbe sau sa ii repare. O sa ma rog ca Dumnezeu sa ii protejeze; de ignoranta si ura si violenta pe care lumea le va arunca in ei doar pentru simplul motiv ca sunt ceea ce sunt.

Nu o sa-i iubesc in ciuda sexualitatii lor si nu o sa ii iubesc datorita ei. O sa ii iubesc pur si simplu pentru ca sunt dulci si amuzanti si afectuosi si destepti si buni si incapatanati si plini de defecte si originali si frumosi.. si ai mei.

In cazul in care copiii mei vor fi gay, pot pune la indoiala un milion de lucruri despre ei insisi si despre lumea aceasta, insa nu se vor indoi nicio secunda ca tatal lor este innebunit dupa ei.

Poate ca multi dintre voi, atunci cand citesc aceste randuri, isi dau ochii peste cap sau arhiveaza sfanta scriptura pentru a mi-o trimite sau se roaga sa ma caiesc sau se pregatesc sa imi dea unfriend sau atunci cand imi scriu mi se adreseaza ca acelui eretic pacatos, rau, care o sa ajunga in iad… cu toata bunatatea si intelegerea la care pot face apel, nu imi pasa...

Acest lucru nu este despre tine. Este despre ceva cu mult mai mare decat tine.

Nu esti tu cel pe care l-am asteptat cu sufletul la gura timp de 9 luni.

Nu esti tu cel la a carui nastere am plans de bucurie.

Nu esti tu cel caruia i-am facut baie, cel pe care l-am hranit si l-am leganat sa adoarma si l-am tinut sute de ore la piept in miezul noptii

Nu esti tu cel pe care l-am invatat sa mearga cu biciclela si acei genunchi juliti pe care i-am sarutat sau acele maini micute tremurande pe care le-am tinut in mainile mele in timp ce i se puneau fire.

Nu esti tu cel caruia ador sa ii miros parul si cel al carui chip se lumineaza cand vin noaptea acasa si al carui ras este precum muzica pentru sufletul meu epuizat.

Nu esti tu cel care da zilelor mele inteles si scop si cel pe care il ador mai mult decat as fi crezut vreodata ca pot adora ceva.

Si nu esti tu cel cu care sper sa fiu atunci cand imi voi da ultima suflare pe planeta, uitandu-ma plin de recunostinta la toate comorile unei vieti intregi si odihnindu-ma stiind ca v-am iubit bine."

Sursa: https://johnpavlovitz.com

Foto homepage: Familie fericita, Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri