Tu

Intra in magazinul de langa librarie, a carui sigla clipocea intermitent. O caldura placuta o invalui. Isi dadu jos manusile. Lumina difuza imbraca totul intr-o nuanta de galbui-stralucitor. Studie statuetele micute, cu reni cu nas rosu, ingerasi cu aripi infoiate si Mos Craciuni burtosi, gata de agatat in pom. Chiar langa fereastra, un stand micut insira felicitari retro, cu poze ce ii aminteau de copilarie. Tresari cand, deschizand-o pe una, “Jingle Bells” invada linistea magazinului micut. Simti, dintr-o data, gust de cozonaci si isi aminti de bataile cu bulgari de zapada.

Din difuzor, in surdina, se auzeau colinde americane. Cele pe care le descoperise ceva mai tarziu, dar care semanau, de fiecare data, cu un clinchet de fulgi asternuti pe asfaltul rece. Cumpara cate ceva, distribui cadourile in gand si porni mai departe.

Intra si in targul de Craciun de la Universitate. Cativa reni deghizati dansau in jurul unui bradut decorat cu globulete moderne. Savura un mar glazurat in timp ce descoperi fascinata fiecare casuta din oraselul lui Mos Craciun.

Stia ca melodia aia, Feliz Navidad, se aude din boxele din piata, insa privind in sus, i se parea ca de acolo vin toate acele minuni. In fata sa, cativa liceeni rataciti radeau cu gura pana la urechi. Cu siguranta, faceau planuri pentru seara ce urma. Se vazu pe ea, acum cativa ani, cand toate serile de Craciun si le petrecuse cu prietenii, in oras sau la vreo petrecere incropita pe moment. Fiecare an venea cu o noua iubire, ce plecase, insa, la fel de repede. Se opri o clipa, de parca asa, si timpul ar fi ascultat-o.

Telefonul vibra din gentuta mica, rosie, pe care o tinea intotdeauna petrecuta de dupa gat. Prietena ei ii daduse un sms. O astepta la Victoriei. Se grabi intr-acolo, facand slalom printre masini si oameni, ajunse la metrou. Zgomotul vagonului hodorogit nu putea acoperi colindele din difuzoare.

La suprafata, o cu totul alta lume. Instalatiile de Craciun, farurile masinilor si patratele luminoase ale cladirilor de birouri colorau piata si o transformasera complet. Dadu sa traverseze. Era, din nou rosu.

Astepta o clipa. Si, pe cand se legana in ritmul cantecelor ce se auzeau de pe patinoarul din fata sa, timpul se opri in loc.

Fata isi inalta si mai mult chipul, privind in departare. De fapt, se facuse liniste. Era singura in fata aceleasi seri. Clipi rar. Colturile gurii i se ridicara intr-un zambet larg, dupa care ii revenira la loc, intr-o mima senina, dar totusi ingandurata.

Isi indesa si mai mult mainile micute in buzunarele de la geaca. De-abia atunci intelese ce i se intampla. Cand imaginile devenira ca niste vederi dintr-o alta viata, cand sunetele se oprira pentru cateva secunde, se simti din nou cea mai singura fiinta de pe Pamant.

Foto: Magazin Craciun, Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 29 Octombrie 2014 @ 03:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo