Tu

“Just breathe”, “just breathe”, “just brea..” se auzea incetisor, de undeva din inauntrul ei. Se intreba daca inima inca ii mai bate sau picioarele ii sunt ghidate de ultime sfortari. Cunostea starile astea. Veneau rar, in clipe strategice cand tot optimismul ei nu putea acoperi indoielile. Nu ale ei.

“Just breathe” se auzea din ce in ce mai tare. O vedea pe Christina din Grey’s Anatomy, intinsa pe podeaua camerei, incercand sa inspire si sa expire aerul salvator.

Nu, ea era un om fericit. Optimist. Vesel. Incepuse sa iubeasca viata. De-abia o descoperise, cu frumusetile, iubirile si tristetile ei.

Muzica revenise. Singuratatea trecuse. Ochii isi primira inapoi stralucirea. Mergea la fel de apasat ca inainte, dar stia ca momentul ala avea sa revina. Sa vada oameni iubindu-se, tineri tragand de relatii, copii fericiti, lumi intregi sau doar firimituri de iubire. Isi simtea gandurile prea amestecate pentru a le mai face fata. Era zgomot. Era bine sa fie zgomot, asa nu se mai putea auzi prea mult pe ea. In fata patinoarului o zari pe Antonia, topaind de pe un picior pe altul. Zambetul ei larg o molipsi instant.

- Nu am timp sa stau prea mult, o anunta fata, dar, cum e Craciunul, vreau sa iti daruiesc ceva.

Tanara o privi mirata si, intrucatva ingrijorata. Ea nu era pregatita inca, dar, la o adica, putea pretinde ca unul dintre cadourile deja cumparate era pentru fata. Citindu-i gandurile, prietena ei interveni.
- Nu, Irina, te rog, nu face asta, stii ca ador cadourile tale, o sa astept pana dupa Craciun, cand ne vom intalni din nou, asa ca te rog sa nu improvizezi!

Oameni treceau pe langa cele doua, copiii strigau pe patinoarul din apropiere, masinile goneau si ele pe bulevardul din apropiere, iar cele doua continuau sa se uite complice una la cealalta. Antonia scoase din buzunar un talon patrat, gri albastrui. Isi privi inca o data prietena ca si cum era pe cale sa ii incuviinteze un mare secret.

- Stiu ca nu prea crezi in chestiile astea, dar, crede-ma, functioneaza si iti poate face mult bine. Du-te la ea. In seara asta…

Irina atinse usor hartia creponata, se incrunta, dupa care chipul i se insenina. Facu un pas in lateral, ca si cum s-ar fi temut, insa, in acelasi timp, nici nu voia sa rateze ocazia.

- Hai, Irina, azi la ora 7 ai intalnire cu Maya. O cunosti, ai vazut-o si tu… go, nu mai sta, o sa intarzii.

Foto: Oras iarna, Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 29 Octombrie 2014 @ 03:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo