Tu

Drumul de la Victoriei la Unirii se face, in general, in 15 minute. Irina stia ca in seara aia avea sa fie full. Odata ce decise, insa, sa ajunga la intalnire, porni determinata, sfidand masinile, oamenii, semafoarele neprietenoase sau vagoanele de metrou pline ochi. Era bine, se gandea. Asta ii tinea mintea ocupata. Era la adapostul sentimentului aluia de singurate care o incercase mai devreme. In plus, era scutita de scenariile pe care si le facea mereu. Cand si cand, respira profund si privea ingrijorata la ceas. Era deja 7 fara un sfert. Mai avea 3 statii de metrou si alte si mai cate la suprafata.

Ajunse, insa, la fara 10 in fata la Unirii. Cauta din ochi Cafeneaua Zodiac. Gresise iesirea de metrou. Isi dadu seama de-abia cand scruta cu privirea toata particica aia de lume, in cea mai aglomerata seara din an. Era zarva, vedea peste tot numai cadouri, plase incarcate, copii cu fetele rotunde si rosii, emotionati la gandul ca Mos Craciun avea sa vina in doar cateva ore. Stranse usor bucatica de hartie din buzunar. Asta era si seara ei. Avea nevoie de intalnirea aia. Avea nevoie de un om diferit.

Si, pana la urma reusi. Intra in cafeneaua micuta exact cand ceasul arata 7 fix. Fusese punctuala, desi facea eforturi pentru a-si controla respiratia sacadata. Inauntru, o atmosfera intima, placuta. O lumina rosiatica, difuza, cateva mese in stanga si voci in surdina la etaj. Barmanita o intreba daca are intalnire cu Maya, dadu din cap ca da, iar aceasta ii facu semn sa o urmeze. Se descheie la geaca si incerca sa se relaxeze.

Sus, la o masuta rotunda, din fier si lemn masiv, o femeie micuta o privea bland. Irina intinse mana si isi spuse numele cu vocea gatuita. Se aseza la masa, intrebandu-se in gand ce avea sa urmeze, ce ar fi trebuit sa faca mai departe. In schimb, se surprinse studiind-o mai mult pe femeia din fata sa. Roscata, cu niste ochi verzi stralucitori, incadrati de un ten ca de portelan, parea cea mai blanda, dar si cea mai trista femeie de pe Pamant. Incepuse sa ii vorbeasca, incercand sa o descifreze. Ii spunea particele din trecutul sau. Irina doar incuviinta, rosind cand si cand. In rastimp, si ea incerca sa ii afle secretul clarvazatoarei din fata sa. Trista, dar plina de bucurie si iubire, mai in varsta decat ea, dar totusi atat de tanara si luminoasa. Degetele fine desenau ceva pe o hartie. O bucata de linie orizontala, intrerupta de o alta micuta, verticala, si apoi continuarea pana un alt punct ingrosat de de cateva ori.

- Ai asteptat mult, mai ai inca o bucata de asteptat si, gata.
Cuvintele astea, asociate cu desenul de pe hartie o trezira din amorteala pe Irina. Maya zambi.

- Nu ma asculti. Esti prea speriata ca sa ma asculti. Nu iti vei gasi prea curand dragostea, mai ai ceva de asteptat, dar, crede-ma, merita.

Irina incepu sa se foiasca. Incerca sa spuna ceva, in timp ce gesticula cu mainile. Avea deja 30 de ani. Cat? Cat mai era? De ce? De ce toate astea? Femeia o opri printr-un semn ferm.

- Tu vezi asta ca pe un blestem, eu il vad ca pe o binecuvantare. O sa cunosti dragostea, la un moment dat, mai ai cativa ani de asteptat, dar ea va veni. Si va veni asa cum o astepti, nu altcumva. Trebuie doar sa lasi in urma toate sentimentele astea negative care nici macar nu sunt ale tale. Vei avea ce altii nu au cunoscut nici in 10 vieti, bucura-te, traieste-ti viata! El e aici, ca si tine. Daca tu crezi in iubire ce mai conteaza cativa ani?

Fata nu era sigura ca intelege exact ce i se spune. Incuviinta doar dintr-un gest de politete, spunandu-si ca, mai tarziu, avea sa reia cuvant cu cuvant previziunea aia, dupa ea sumbra. Dupa 40 de minute, era din nou afara, in mijlocul valtorii de dinainte de miezul noptii.

Foto: Viitor, Previziuni via Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 29 Octombrie 2014 @ 03:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo