Chipul unui geniu: Salvador Dali

Salvador Dali (1904-1989) este artistul care prin tot ce a creat, prin atitudinile sale de razvratire, prin aparitiile excentrice, prin afirmatiile sale, se poate numi unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai curentului suprarealist. Mai mult decat atat, Dali a reusit sa devina o vedeta mondiala, folosind in avantajul sau forta mass-mediei.

Artist fecund si plurivalent, Dali nu s-a manifestat doar in zona artelor plastice ci si in cea a filmului, regizand doua filme impreuna cu Luis Bunuel, a ilustrat “Cantecele lui Maldoror” de Lautreamont si a scris cateva volume celebre, precum “Jurnalul unui geniu” sau “Chipuri ascunse”. Pentru a putea intelege cat mai bine creatia lui Salvador Dali, se impune precizarea catorva caracteristici ale curentului din care face parte.

Suprarealismul a fost o miscare artistica initiata la Paris in anul 1922, desprinsa din miscarea Dada, perpetuand scandalul si revolta ce o animau. Suprarealistii se disting prin increderea pe care o au in vis, hazard, halucinatii si mai ales in psihanaliza freudiana.

Suprarealismul presupune “automatism psihic pur”, necenzurat de ratiune si infatisarea unei lumi fantastice in care toate se comporta absurd, sfidand legile naturii. Printre reprezentantii cei mai de seama ai acestui curent se numara Hans Arp, Max Ernst, Yves Tanguy, Victor Brauner, Juan Miro si nu in ultimul rand, cel ce constituie subiectul articolului de fata.

Pictura lui Salvador Dali poate fi numita suprarealism in stare pura, deoarece prin toate componentele sale, raspunde in cel mai inalt grad comandamentelor programatice ale curentului. Ca supapa de defulare a trairilor din straturile subconstientului, a obsesiilor, a erotismului secret, a actelor ratate, a dorintelor neimplinite si a celorlalte fenomene la care face referiri psihanaliza, suprarealismul practicat de Dali este pe deplin edificator.

---

---