Chipul unui geniu: Salvador Dali

Mai mult decat alti suprarealisti, Dali a ridicat absurditatea si nebunia simulata la rang de principiu. Dezgustatorul si obscenul, satanicul si monstruosul, au fost toate prezentate intr-o maniera teatrala. Tehnica daliniana a fost cu totul exceptionala, fiind inspirata de cea a a vechilor maestrii, pictand cu migala unui miniaturist si servindu-se de exceptionalul sau talent de desenator. Totusi, Dali a folosit detaliul redat intr-un mod naturalist cu scopul de a reprezenta continutul unei naturi monstruoase si ireale.

In ceea ce priveste deformarile, hipertrofiile, distorsiunile, incongruentele, noua realitate halucinanta si absurda, monstruoasa si atroce, deliranta si grotesca pe care o creeaza, imaginatia si interventia sa se dovedesc cu adevarat prodigioase.

Ceasurile care curg precum o materie lipsita de consistenta in Persistenta memoriei, armasarii apocaliptici din Ispitirea lui Anton, fiintele spectrale din Girafa in flacari, formele baroce din Jocul lugubru sau monstrii dezgustatori din Premonitia razboiului civil, constituie doar cateva viziuni de cosmar din universul inchipuit de Dali. Un univers terifiant, cu ecouri din bestiarul medieval si din viziunile lui Hieronymus Bosch.

Esenta artei sale, metoda “paranoia-critica”, a constituit o exagerare halucinanta a unor idei sexuale, sadice, masochiste si compulsive. Componentele cheie ale picturii sale, precum sangele, descompunerea, putrefactia si excrementele, au venit in continuarea principiilor anti-estetice ale Dadaismului.

Cu toate acestea, arta lui Salvador Dali abunda intr-o serie de referiri si aluzii istorice, mai ales fata de pictura manierista, pentru ca in final sa-i fie imposibil sa scape de transformarea inevitabila a anti-artei intr-o forma “pozitiva” de arta.

Un articol de Reka Rozsnyai, istoric de arta

Citeste si alte articole scrise de Reka Rozsnyai pe condo.ro.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo