Maya Angelou: Dragostea elibereaza

Ascultati acest discurs al scriitoarei Maya Angelou care a facut inconjurul internetului. Este un discurs al unei femei extraordinare si al unui suflet mare. Maya Angelou vorbeste despre puterea iubirii neconditionate de a elibera spiritul uman, despre modul in care iubirea adevarata ar trebui sa ne elibereze, sa ne inspire si sa ne faca sa dam lumii tot ce avem mai bun in noi.

Maya Angelou (Marguerite Annie Johnson) este o scriitoare si actrita americana, autoare a 7 autobiografii, 3 carti de eseuri, 7 carti de poezie. De asemenea, i s-au atribuit numeroase piese de teatru, showuri de televiziune, filme, discursuri si a primit numeroase premii internationale pentru intreaga sa activitate. Maya s-a implicat activ in Miscarea pentru drepturile civile din America si a lucrat alaturi de Martin Luther King Jr. si Malcolm X.. Este cunoscuta indeosebi pentru prima serie autobiografica “I Know Why the Caged Bird Sings” ("Stiu de ce canta pasarea in colivie" -1969) in care povesteste despre copilaria sa si primele experiente ca tanar adult.

Am transcris mai jos speech-ul scriitoarei americane, insa va recomandam cu toata caldura sa urmariti clipul de mai jos. Spune mai multe decat ar putea toate cuvintele scrise laolalta sa exprime...

Maya Angelou: Dragostea elibereaza...

Sunt recunoscatoare ca am fost iubita, ca sunt iubita acum si ca sunt capabila sa iubesc caci acest lucru elibereaza. Dragostea elibereaza. Nu te tine pur si simplu langa ea - acesta este egoul. Dragostea elibereaza.

Cand s-a nascut fiul meu, aveam 17 ani. Mama mea avea o casa uriasa, cu 14 camere. La 17 ani, m-am dus la ea si i-am spus: “Plec”. M-a intrebat: “Pleci din casa mea?” si in casa se aflau si cei care o ajutau sa faca curat. I-am spus ca da. “Mi-am gasit o slujba si am o camera in care pot gati pe hol, iar gazda o sa-mi fie babysitter.”

M-a intrebat: “Pleci din casa mea? I-am spus: “Da, doamna”. “Si iei si copilul?” “Da”, am spus…

A spus: “Bine, aminteste-ti acest lucru: odata ce ai trecut pragul casei mele, ai crescut. Stii diferenta dintre bine si rau. Fa bine. Nu lasa pe nimeni sa te “creasca” si sa te faca sa te schimbi. Si aminteste-ti acest lucru: Poti sa vii intotdeauna acasa.”

M-am dus acasa de fiecare data cand viata mi-a venit de hac si m-a facut sa strig: “renunt”.

M-am dus acasa la mama cu copilul meu. Nu mi-a adresat niciodata un “ti-am spus eu”. Obisnuia sa spuna: “Oh, copilul s-a intors acasa! Oh, draga mea! Mama o sa iti gateasca ceva. Mama o sa faca asta pentru tine!”

Dragostea… Ea m-a eliberat vietii. A continuat sa faca asta.

Cand fiul meu avea cinci ani, mama obisnuia sa-l ia tot timpul si sa il hraneasca. Ma duceam la ea o data pe luna si obisnuia sa gateasca pentru mine. Intr-o zi m-am dus la ea acasa. A gatit orez rosu pentru mine, pe care il ador.

Dupa ce am terminat de mancat, am coborat de-a lungul dealului si ea a trecut pe cealalta parte a strazii. A spus: “Asteapta un minut, iubita”.

Aveam 22 de ani.

A spus: “Asteapta un minut, iubita”. “Stii… cred ca esti cea mai grozava femeie pe care am cunoscut-o. Mary McCleod Bethune, Eleanor Roosevelt si mama mea… te afli in aceasta categorie.”

Apoi mi-a spus: “Da-mi un sarut”. I-am dat un sarut si m-am urcat in tramvai. Inca imi amintesc felul in care soarele pica pe stinghiile scaunelor de lemn. Am stat acolo si m-am gandit la ea. M-am gandit: “Sa presupunem ca are dreptate… Este inteligenta. Si spune ca este prea afurisita ca sa minta. Sa presupunem ca o sa fiu cineva. Ea m-a lasat sa ma eliberez. M-a eliberat.”

“Sa spui ca as putea avea ceva in mine care ar putea sa fie valoros… nu doar pentru mine… aceasta este dragoste.”

Foto: dragoste, libertate via Shutterstock

Cand boala ei a atins etapa finala, m-am dus in San Francisco. Doctorii i-au spus ca mai are trei saptamani de trait. Am intrebat-o: “O sa vii in Carolina de Nord?” A spus “Da”. Avea emfizem si cancer la plamani.

Am adus-o la mine acasa. A mai trait un an si jumatate. Si chiar cand era aproape aproape de sfarsit, in ultimele ei momente, respira cu ajutorul mastii de oxigen. Se lupta cu cancerul pentru viata ei. Si mi-am adus aminte ca ea m-a eliberat.

Si mi-am spus: “sper sa fiu in stare sa o eliberez. Merita acest lucru de la mine. Merita o fiica grozava si a avut una.”

Asadar, in ultimele ei zile, am spus: “Acum inteleg ca unii oameni au nevoie de permisiune ca sa plece. Asa cum inteleg eu, ai facut poate ceea ce Dumnezeu te-a pus sa faci aici: ai muncit intr-un mod minunat. Trebuie sa fi fost si o iubita minunata caci o multime de barbati (si, daca nu ma insel, poate ca si cateva femei) si-au riscat viata ca sa te iubeasca. Ai fost o mama de copii mici foarte saraca, insa o mama fantastica fantastica de adulti tineri. Si, daca ai nevoie de permisiune ca sa pleci… te eliberez.”

M-am dus inapoi la mine acasa, insa ceva imi spunea:“intoarce-te”. Eram in pijamale. Am sarit in masina si am fugit. Iar asistenta mi-a spus: “tocmai a murit...”

Vedeti voi, dragostea elibereaza.

Nu te leaga. Dragostea spune: “Te iubesc”.

Te iubesc chiar daca esti in China.

Te iubesc chiar daca esti in oras.

Te iubesc chiar daca esti in Harlem.

Te iubesc.

As vrea sa fiu langa tine.

As vrea sa am bratele tale in jurul meu,

Mi-ar placea sa iti aud vocea in urechea mea,

Insa acest lucru nu mai este posibil acum,

Asa ca te iubesc.

Du-te...”

Foto homepage: dragoste, libertate @ Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 29 Iunie 2015 @ 05:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo