S-a intors afurisita...

Nu exista nefericire, iar cuvantul asta neinspirat nu o sa faca parte vreodata din viata mea. Pentru mine nu exista asa ceva. Nu acum si.. nu, pentru ca nu vreau. Mi-am promis. Daca vreodata o mai prind ca rataceste pe meleaguri unde i-am spus clar ca nu are ce cauta, jur o prind, o fac pachet si o arunc in hopuri doritorilor, chiar in drumul mare. Afara cu nefericirea de acolo de unde nu-si are locul! S-au intors zilele mele, a venit viata mea, a revenit speranta. A rasarit deja soarele lui martie in luna lui februarie. Au venit toate mai repede decat le-am asteptat vreodata. Am crezut ca am renuntat de mult la ele, dar bietele nestiutoare si inocente ma asteptau fidele si supuse in fix colt de suflet. Stiau afurisitele ca afurisita o sa se intoarca la ele...

Miroase a fericire si a ghiocei si ma gadila in nari o tipatoare senzatie de bine. Ce daca azi aduce a primavara si maine o sa fie iarna din nou? Ce daca? M-am inarmat sufleteste pentru orice anotimp. Sunt recunoscatoare pentru ceea ce a adus si a luat fiecare anotimp. Respectele mele celor care m-au facut sa plang caci altfel nu as fi invatat sa zambesc si celor care nu merita. Am pentru ce sa le multumesc celor care m-au invatat sa sufar, caci altfel nu as fi stiut ce fel de fericire imi doresc.

Noi femeile pornim in cele mai mari expeditii ale inimii intreprinse vreodata si totusi nimeni nu ne ridica in slavi. Mare greseala ca nu s-a inventat inca cartea recordurilor la suferinta feminina. Oare care dintre noi ar fi castigat? Care ar fi suferit cel mai bine? Simtim atat de mult, ne imaginam atat de bogat, credem atat de tare, iubim atat de intens si intensificam ceea ce este menit sa traiasca intr-un ritm domol. Mare pacat... Nu ati simtit niciodata invidie fata de barbati? Indiferent de ploaie, vant, cutremur, soare, lor nu le este deloc greu sa traiasca prezentul. Cu bune, cu rele, asa cum este el. Fara sa agite apele, fara sa-si tulbure sufletul.. Fara sa se uite inapoi si fara nevazut de inainte.

Dar daca o sa ma trezesc intr-o zi la o varsta inaintata si o sa realizez ca viata a trecut pe langa mine? Mai bine iau din ea acum ce este de luat. O sa fur o floare si o sa o miros pana ametesc. O sa inspir pana la lesin lumina soarelui. O sa ma plimb de zeci de mii de ori prin ploaie pana cand o sa racesc. O sa injur ca un barbat, o sa fac scandal ca un barbat, o sa dau iama prin fructele interzise si o sa ma imbat cu alcoolul voluptatii. O sa fac ce vreau. O sa fiu insensibila, din cand in cand ignoranta, ocazional prea implicata, o sa iau atitudinea care nu trebuie si o sa-mi arunc nemultumirile in fata celui care mi le-a provocat. Daca sunt trista, o sa ma mint pana o sa ajung la o falsa seninatate.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo