Primavara cu chip de copil, cu suflet de femeie

Cel mai frumos cadou pe care l-am primit de la aceasta primavara nu mi-a fost dedicat mie. Cineva il cauta in Piata Romana. Un batranel cu ochii blanzi, rotunzi cauta de zor printre zecile de zambilute, ghiocei si lalele un buchetel “aparte”. “Vreau ca florile sa fie proaspate si frumoase. Ce bine ar fi sa fie culese chiar astazi!”, ii expunea vanzatoarei doleantele sale in timp ce ochii sai pornisera de mult in expedia florala. Dupa vreo 10 minute de cautari asidue, s-a oprit asupra unui buchetel de flori marunte, de un galben tipator. L-a gasit! Atunci privirea i s-a luminat. A zambit fericit. I-a multumit de doua ori vanzatoarei si i-a multumit din toata inima...

Habar n-am pentru cine a cumparat acele flori.

Trebuie insa sa fi fost pentru o persoana speciala, o persoana iubita, caci cadoul pentru ea nu a fost doar "asa, simbolic..., ci "simbolic" . Nu a fost nici artificial, nici pretentios, nici cumparat din mall... bag mana in foc ca o sa fie primit in incantare si bucurie autentica. Si uite asa a inceput primavara mea... cu iubirea si tineretea celor mai in varsta decat mine... Poate ca primavara este de vina pentru excesul meu de sentimentalism si euforie, insa marturisesc sincer ca mai frumoasa de atat nu putea sa fie.

Nu as putea sa descriu primavara decat in culorile pe care le are. Nu as putea sa-i simt freamatul decat in cuvinte simple de copil: raze caldute si jucause, iarba cruda si verde, curcubee de flori, viata- multa, multa, speranta cat cuprinde, inceputuri cat mai indraznete, incercari cat mai reusite. E drept ca nu mai sunt copil si ca nu mai stiu ce inseamna sa traiesti primavara cu suflet de copil. Nu mai urc scarile blocului in care locuiesc in fuga caci acum are 10 etaje si clar- nu mai ma incumet. Nu mai ma trezesc dimineata razele de soare care dau sa-mi intre in ochi, caci acum fatada blocului e umbrita de cladiri inalte. Una peste alta, mi-am cumparat draperii suficient de groase.

De 1 martie, nu mai pictez felicitari caraghioase in guase si nici nu mai cred ca sunt cele mai frumoase. Acum le editez in photoshop si recunosc ca programelul le face minunate. Nu mai aud ciripitul gugustuciulor din nuci pe care nu doar o data mi-am jurat sa-i arunc direct in cratita de gatit a mamei, ci aud ciripitul claxoanelor. Nu mai ajung acasa cu rucsacul plin ochi cu martisoare, acum primesc cadouri sofisticate in ambalaje sic. Cand deschid geamul, nu mai simt mireasma primaverii, ci mirosul greu si dens al unei vieti poluate si agitate. Nu mai vad primavara chiar peste tot. Acum trebuie sa o caut bine. Si cand ma apuca un dor nebun de ea... dau o fuga pana in parc si am impresia ca o gasesc doar acolo.

---

---