A te regasi in cel din fata ta

...a fost odata cineva in viata mea care ma facea sa visez mai frumos decat reusisem prin imaginatia mea- doar pentru ca ma invatase sa fiu atenta la versurile pieselor, la cuvintele din poezii, la oamenii de pe strada, la povestile oamenilor - cunoscuti intamplator ori doar prieteni vechi, cu care deschidea atat de natural discutii si de la care afla atatea. Eram fascinata mereu de felul lui, de cum era. Niciodata la fel, mereu altfel, surprinzator si bulversant in acelasi timp, una calda, una rece, si, chiar si asa, intr-un echilibru perfect, prea perfect si organizat uneori...

Stiu ca pe mine Dumnezeu ma iubeste mult, dar m-a iubit si mai mult cand a facut posibila intalnirea dintre mine si aceasta persoana. A si rascolit demonii din mine, insa lumina ingerilor, din mine si din el, a fost mai puternica decat tot raul ce a mai si zacut intre noi.

Foto: zimbia / Flickr.com

Avea atata claritate si iubire in privire si in tot ceea ce isi dorea sa realizeze in viata asta incat ma fascina efectiv prin tot ceea ce facea, prin felul cum vorbea, fie de esecuri sau de realizari. Era mereu wow -te facea sa descoperi magie acolo unde altii vedeau doar noroi. Si avea atata calm, magnific calmul acela - familiar si hotarat. Ihh, cat il invidiam uneori pentru toata aceasta inzestrare naturala a lui, din tot ce era.

Simteam cum straluceam langa el si cand apaream impreuna eclipsam tot si lumea ne sorbea din priviri cand ne vedea. Fiindca ne amplificam unul altuia frumosul si fiindca langa el aveam atatea energie si pofta de viata. Lumea imi spunea ca sunt indragostita de iubire, insa NU, eram indragostita de tot ce stralucea in sufletul lui. Si de mine – de cum straluceam langa el. Da- ma reflectam perfect in el, in tot ce era si eram. Dependenta de bine sau de libertatea de a ne construi singuri binele? Atunci a fost prima alegere, azi o traiesc pe a doua si e covarsitor de revelatoare si asta.

Si piesa asta imi aduce aminte de acea persoana- visa frumos si isi traia viata frumos. Intalnirea mea cu ea m-a facut sa inteleg ce insemna sa atingi lumina raiului si sa intalnesti un suflet familiar la care tot visam, dar pe care nu constientizam ca e posibil sa existe. Si chiar si acum, dupa atata timp, orice are clasa si e de calitate imi aduce aminte de el, fie ca e vorba de discutii legate intamplator, fie ca citesc o carte ori ascult o piesa veche, fie ca ma plimb printr-un parc ori simt mirosul reaven al primaverii ce pocneste in fiecare an calduros, in luna mai, cand ne cunoscuseram, e acolo,

...in fericirea darurilor iernii cand m-a ajutat sa ma reinventez, in felul particular in care m-a facut sa ma indragostesc si reindragostesc de atunci mereu de iubire, de oameni, de glume si de frumusetea ce era ascunsa in mine dar nu stiam de ea pana nu l-am cunoscut.

Da, viata ne-a zguduit, si pe mine si pe el, separat, si la departari de mii de ani de constientizari si intelegeri a ceea ce traiam, ori traim, insa ceea ce ne-a daruit in schimb a fost RECONSTRUCTIA SI INRADACINAREA in lucrurile trainice. Si… declickul ala, ce iti vorbeste de mai mult, despre ce e intre doi oameni, a fost cand mi-a luat apararea intr-o discutie si de acolo a inceput ineditul. Simplu, clar si precis, ca viata lui, ca hotararile mele ulterioare.

AZi cand mai am nevoie de energizare pur si simplu vorbesc la un telefon cu el si vietile noastre ideale capata si mai mult sens. Sa fie aceeasi binecuvantare si in vietile voastre!

Alexandra Serban

Foto homepage: Tuan Le / Flickr.com

Garbo

Ultima actualizare: 23 Decembrie 2015 @ 12:12

• 
• 

Mai multe despre Garbo