Povestea pictorului care si-a invatat copilul CEA MAI IMPORTANTA LECTIE. Lectia este si pentru tine!

Pictorului ii placea sa isi vada baiatul pictand si il urmarea adesea, pe furis, cum in camera lui minunata se pierdea in lumea desenului si a imaginatiei. Era adesea impresionat de ceea ce crea copilul, dar intr-o zi s-a gandit sa ii dea o lectie despre increderea de sine. Voia sa isi vada copilul cum se lasa purtat de forta talentului sau, spre atingerea potentialului sau uimitor.

Intr-o zi, acest pictor vestit care avea expozitii nenumarate, la cele mai mari muzee si galerii din lume, la MOMA, la British Gallery, sau Bienala de Arta de la Berlin… i-a cerut copilului sau sa picteze ceva, la alegere.

„Dar tati, ce sa pictez?”, a raspuns copilul. „Ceva, orice vrei tu.”

Sigur, forma aceasta de „libertate” l-a facut pe copil sa se simta dezorientat, mai ales pentru ca si-ar fi dorit sa il impresioneze pe tatal sau pe care il admira enorm si care de altfel, era modelul lui. „Oare ce sa desenez?”, si-a spus copilul… Si-a amintit de Ruxi, colega lui de banca. "Stiu", si-a zis copilul: „Ii fac un portret lui Ruxi!”. Copilul s-a apucat de lucru si a pictat-o pe prietena lui cea mai buna, in acuarele. Cum a terminat, s-a dus repede la tatal sau si i-a aratat lucrarea.

„Nu e bine”, i-a spus parintele. „Mai incearca”. Apoi a plecat, lasandu-l pe copil descumpanit. Oare ce facuse gresit? Era mai bine daca folosea alta tehnica?  Lui i se parea totusi,  un portret chiar reusit.

A inceput din nou sa se gandeasca ce ar putea sa picteze, ca sa il impresioneze pe tatal lui. A ales sa deseneze nucul din curtea bunicului sau, pe care il iubea mult si de care ii era atat de dor.

La sfarsit, parea multumit de munca sa si a mers din nou sa ii arate tatalui. „Nici de data aceasta nu e bine…”, i-a spus pictorul.

„Dar te rog, invata-ma!”, a spus copilul cu lacrimi in ochi.

„Uite, mai incearca o data si apoi iti spun unde ai <>, dar sunt sigur ca vei face bine.”

Copilul, dezamagit, aproape vrand sa renunte, a hotarit sa mai faca o incercare si a mers in camera lui, ca sa caute surse de inspiratie. In final, abandonat in sentimentul si tristetea ca si-a dezamagit tatal, a pictat pur si simplu ce a simtit in acel moment.

Apoi, a mers din nou sa ii arate desenul tatalui sau. Inca de dinainte ca acesta sa apuce sa spuna ceva, copilul i-a spus: „Stii, chiar nu imi pasa ce parere ai tu. Mie imi place pictura mea, cred ca este foarte reusit.a. Cred ca este buna, chiar daca tu nu crezi asta.”

In acel moment, pictorul a zambit si si-a imbratisat fiul! „Sunt mandru de tine, baiatul meu. Exact acest lucru am vrut sa il intelegi, ca tu nu trebuie sa pictezi ca sa ii impresionezi pe cei din jur. Picteaza pentru tine, picteaza cu daruire, dar nu neaparat ca sa iti demonstrezi talentul pe care il ai. Eu vreau in primul rand ca tu sa fii multumit de ceea ce faci. Ai nevoie de incredere in tine ca sa poti zbura. Toate desenele tale au fost extraordinare, dar cel mai important este ca tu sa vezi acest lucru si nu eu, si nimeni altcineva. Opinia mea nu conteaza. Tu trebuie sa fii PRIMUL care crede in tine. Daca tu crezi ca picturile tale sunt bune, atunci aceasta este tot ce conteaza.”

Morala:

Nu face lucruri ca sa ii impresionezi pe cei din jur, parerile lor sunt variate si, daca nu ai incredere in tine, aceste opinii te pot demonta si abate din drumul tau. Cand nu iti pasa de ceea ce ar putea spune oricine despre tine sau realizarile tale, reusesti sa te eliberezi de o presiune imensa care nu iti este oricum de folos.

Invata aceasta lectie: Ai incredere in tine!
 

Foto fr si main: By Aleksandar Mijatovic /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 31 Iulie 2020 @ 02:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo